𝐿𝑢𝑛𝑎 𝑆𝑢𝑝𝑟𝑒𝑚ă

Capitolul 10

  (Damian)
  Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc și nu pot să schimb asta. Am încercat să mi te scot din minte, dar tot ce am reușit a fost să mă mint singur că nu am nevoie de tine. Recunosc, sunt un nenorocit care , în loc să-ți fie alături, își petrece nopțile alături de tot felul de domnișoare care mai de care de apetisante și mai provocatoare. Am încercat să mă conving că ceea ce simt pentru tine este doar atracție fizică, dar, în fiecare fată pe care o duceam în camera de hotel te vedeam doar pe tine. Îmi doream al naibii de tare să fi tu în locul ei, deși știam că,după tot ce îți făcusem, nu mai aveam șanse nici măcar să mă aflu în prezența ta, darămite să îmi permiți să te ating și să te fac a mea.

   Aiden avusese dreptate. Faptul că sunt Alpha nu mă împiedică să simt. Să iubesc. Îmi era frică să nu te rănesc , m-am depărtat de tine, dar, în cele din urmă, am ajuns să-ți fac mai mult rău. Regret tot ce ți-am făcut, iubita mea. Trebuia să-mi accept din prima sentimentele pentru tine.
   Mă aflam într-o cameră de hotel din apropierea barului în care mi-am petrecut seara, alături de o blondă cu talie de viespe. Nu pot să mint, fata își făcea bine treaba, dar gândul meu era la tine. Când am văzut că telefonul îmi  suna l-am ignorat de nenumărate ori. Știam că nu ești tu. Nu ți-ai fi călcat peste orgoliu nici în al nouălea ceas.

   Am încercat să ignor soneria care nu mai înceta odată, dar blondina părea mai mult decât deranjată. Se ridică de pe mine și ia telefonul din sacoul meu. Se uită câteva secunde la numele de pe ecran,iar apoi mi-l întinde.

  -Cred că acest Luck are ceva important să-ți zică,dacă își permite să ne întrerupă distracția . Când am văzut toate apelurile pierdute,atât de la Luck,cât și de la mama, am înlemnit. Știam că aveau legătură cu tine,dar am sperat până în ultima secundă  să-mi zică doar că vor să ne mai vedem că le este dor de mine.

  -Da,Luck.

  -La naiba! Raspunde-ți la telefon că nu te sunam că nu am ce face.

  -Poți să treci direct la subiect? Sunt cu cineva aici, iar tu tocmai ne-ai întrerupt.

  -Damian,la dracu, nu-mi pasă cu cine ți-o tragi, dar dacă nu-ți miști fundul cât de curând aici te omor cu mâna mea.

  -Ade..Nici nu apuc să îi termin de spus numele căci  raspunde la întrebarea pe care urma să i-o adresez. Ăsta citește gândurile oamenilor sau ce?

  -Mai are puțin și moare, așa că mișca-te mai repede.

  Nu știu cum,dar în câteva minute eram deja în mașină,cu piciorul pe accelerație, spre haită. Îmi repetam mereu în minte aceleași vorbe "o să fie bine, o să ajung la timp,,.

    Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la destinație. Tot ce știam era că trebuie să o găsesc cât mai repede. Am dat năvală pe ușa casei și am vazut-o. Micul meu îngeraș stătea pe podeaua rece, ținut în brațe de Anne,care plângea în hohote.

   Nu se putea! Nu putea fi prea târziu! Am fugit spre ea și am strâns-o la piept. Aș fi dat orice să-i pot vedea din nou ochii ce mă fermecau și zâmbetul jucăuș. Era atât de rece și de palidă. Nu-mi venea să cred că din vina mea ajunsese așa. Cu ultimele forțe, micuța mea și-a pus mânuța pe obrazul meu și a spus.

  -Dacă ar fi să mor, vreau măcar să-mi dau ultima suflare în brațele persoanei pe care o iubesc. Vorbele ei m-au lăsat fără suflare. Credeam că o să mă înjure sau că o să-mi spună ce nemernic sunt, dar ea, ea mi-a  spus,într-un fel sau altul,că mă iubește

  -Nu o să mori, îți promit, iubito. Acum sunt aici, lângă tine. Te rog, deschide-ți ochii aia frumoși pentru mine.

  Dar era prea târziu. Am dat drumul unei lacrimi și unui suspin. Nu mă mai putea auzi spunându-i ceea ce odată i-ar fi curmat suferința.

  -Și eu te iubesc îngeraș.