◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♚Hεα†
Ajung acasă aproape extenuat. Deși am experiență în a executa numeroase misiuni, parcă astăzi, fiind în centrul atenției atâtor oameni, m-a ostenit enorm. Școala într-adevăr este cea mai epuizantă chestie. Mai bine mă trimiți să vânez iepuri pe câmp. Sau jaguari. Sau orice animal cu zero probabilitate de prindere.
Deschid frigiderul și constat că nu am nimic să mănânc, din nou. Oftez, îl închid la loc și mă duc în dormitor resemnat. Trebuie să învăț să gătesc, îmi tot repet de ceva vreme. Pentru o persoană care locuiește singură, acest lucru este o necesitate. Însă singurele lucruri pe care știu să le fac este să prăjesc chestii și câteodată le pârpălesc atât de bine încât au gust a cizmă. Mă arunc pe saltea și îmi spun mie că mai bine dorm, decât să mor de foame. La cât de obosit sunt, aș sta în pat o săptămână, fără să mă ridic.
Oricum sunt obișnuit să nu mănânc, căci înfometarea este un antrenament de bază pentru hitmanii în devenire. Ne conferea o anumită rezistență la situații de stres și cu cât ai stomacul mai gol, cu atât te simți mai ușor și ager să execuți mișcări importante. Și nici nu-ți vine să vomiți când te simți zdruncinat sau când speli sângele cuiva.
— Scoală-te! May strigă la mine deodată.
Deschid ochii supărat și o țintuiesc cu privirea. Stă cu mâinile în șold și așteaptă să execut cerința. Femeile pot fi atât de autoritare când își doresc și preiau imediat controlul. Presupun că sunt toate la fel. N-am prea stat prin preajma altei femei, deși am avut ocazia să o cunosc pe vipera cu sânge rece, Gallina Ivanov. Altă femeie puternică. Nu ca leșinata de fată căzătoare. Ea e schiloadă și demnă de milă.
— Doar îmi încărcam un pic bateriile, mă justific.
— Vreau să știu totul legat de prima ta zi de liceu, după ton o simt nerăbdătoare.
Cred cu tărie că May se cam plictisește cu viața ei. Să fii mamă este uneori extenuant. Mai ales că muncește part time ca consilier de vânzări. Trebuie să fie plictisitor să ai o rutină zilnică. Eu, deși fac aceeași treabă murdară, niciodată nu știu la ce să mă aștept de la vreo misiune. Munca mea este alertă și imprevizibilă. Îți dă o doză mare de adrenalină, așa cum nicio altă meserie nu o face.
— Mai bine nu, îmi afund capul într-o pernă și mormăi.
Prima zi de liceu? Mai bine o ștergem cu buretele și o luăm mâine de la capăt. Nu e demnă nici de menționat, dar barem de povestit. Știam că sunt deja paralel cu lumea înconjurătoare, căci sunt sălbatic și trăiesc într-o cavernă imaginară. Dar nu știam că sunt atât de paralel.
— Haide, Heat! Nu mă ține în suspans! aruncă cu o altă pernă spre mine, pe care o prind cu succes datorită reflexelor pe care le posed.
