♛ Capitolul 2︱V4

1K 73 26
                                    


Hεαvץ 


Ies afară din interiorul centrului de permanență și analizez imensitatea cartierului. Văd că este dispus strategic într-o zonă izolată, apropiată de imensitatea dealurilor. Observ porțiuni mai luxuriante, dar și zone mai obscure. Îmi dau seama că acest loc este bine păzit și că de aceea nu circulă taxiuri. Sunt sigură că unchiul știe de existența lui, căci Mafia rusă nu este străină poliției.

– Destul de marfă, nu? Rod îmi spune și mă conduce până la mașină.

– Am voie să fiu aici? îl întreb și mă urc în autoturism, ocupând locul din dreapta șoferului. Având în vedere că nu fac parte din Bratva.

– Ei bine, nu. Însă te-am adus eu, așa că ești în siguranță, îmi spune vioi.

Nu mi-l pot imagina pe Rod ca fiind un mafiot. Pare așa carismatic și prietenos. Nu pare atât de periculos, precum par Heat și Anzelm. Ceva e diferit la el.

– Și tu ce poziție ai? îl întreb fără menajamente, din pură curiozitate.

Își scarpină ceafa și pornește de pe loc.

– N-ar trebui să îți dau atâtea informații, nu? Având în vedere că ești nepoata inamicului meu de moarte, Generalul Barcow.

– Eram doar curioasă dacă ești șeful acestui loc, mi-am încrucișat brațele la piept și m-am bosumflat, știind că aceste două lucruri sunt un șantaj emoțional pentru orice bărbat prietenos.

Nu-l manipulam emoțional pentru a-mi da informații. Bine, poate un pic. Însă trebuia să știu cu cine aveam de-a face.

– Ah, nu. Eu sunt prea tânăr, a chicotit. Șefa acestui loc este Gallina.

Mi-am mărit ochii instant și am prins portiera cu mâna.

– Gallina Ivanov face parte și ea din mafie? am întrebat șocată.

Rod a încuviințat, iar fiori mi-au cuprins șira spinării. I-am vorbit unei femei mafiote într-un mod incisiv? Mai aveam puțin și m-aș fi luat la harță cu ea, fără să știu ce fel de putere are. Cât de proastă am putut fi? Aproape că mi-am tras o palmă peste frunte.

Rod mi-a studiat reacția și a simțit nevoia să mă repună pe picioare.

– Nu-i o femeie atât de înspăimântătoare pe cât pare. Are o inimă bună.

– Inimă bună? am pufnit. Este capabil vreunul dintre voi să aibă o inimă, darămite să fie bună?

Știam că eram incisivă la adresa lor, însă îmi era greu să-i percep ca fiind persoane bune. Nu când întreaga lor viață mărșăluia pe pământuri de război și violență. Nu când mâinile lor au simțit răcoarea armei și puterea tragerii. Nu când nu s-au înfiorat la vederea masacrului, la vederea sângelui sau la auzul gemetelor de durere.

– Și Heat are o inimă bună, a zis deodată. Doar că a ales să ți-o dea ție.

Rod și-a întors ușor capul spre mine, luându-și preț de o clipă ochii de la drumul încă pustiu. Pesemne că mai nimeni nu parcurgea partea asta de oraș.

– Te iubește ca un nebun. A sărit după tine în prăpastie fără să se gândească de două ori și cred că ar mai fi făcut-o o dată dacă ar fi trebuit. Tu ești întreaga lui lume, a oftat. Și știu cât de teamă i-a fost la gândul că vei afla cine este cu adevărat și îl vei urî o viață întreagă.

HeatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum