◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♛Hεαvץ
Și mie.
Și lui Heat i-a fost dor de mine. Aproape că alunec pe cuvertura de pe pat, atunci când citesc mesajul. Mă opresc însă la timp, cu ajutorul piciorului stâng, dar mă lovesc la șold în colțul noptierei. Scrâșnesc din dinți și îmi îndrept postura, apoi verific din nou telefonul.
E adevărat! Îi este dor de mine!
Ultimele șase săptămâni au fost anoste pentru mine. În niciun moment nu am simțit că nu vreau să știu de el, deși am încercat să mă comport normal și nu ca o fetiță obsedată de simpatia ei din liceu. Dar măcar aveam pretextul că eu și Heat eram prieteni și trebuia să facem un proiect împreună – pe care am ajuns să-l fac singură, până la urmă.
De fiecare dată când mergeam la liceu, îi scanam banca, sperând că avea să fie acolo. Notam zilele pe calendar, cu câte un X, doar pentru a le marca pe acelea în care nu-l vedeam. Mă rugam să fie bine, căci din câte ne-au fost spuse, trecea printr-o intervenție chirurgicală care necesita multă recuperare. Nu au vrut să ne dea mai multe informații, considerând că erau prea personale și, deși l-am întrebat prin mesaje, acestea nici măcar nu erau expediate.
Avusese telefonul închis. Sau netul închis. Orișicum, le trimiteam în zadar, dar asta nu mă oprea. Știam și eu că păream un pic obsedată, însă nu mă puteam abține. Îmi doream atât de mult să-i vorbesc.
Și asta se vedea cu ochiul liber, Mal fiind prima care a observat, acum câteva zile, în timpul orei de istorie.
– O să-i spui că-l placi, atunci când se va întoarce? Sau vei ține asta secret?
– Despre ce vorbești?
– Oh, hai! Ești ca un cățeluș pierdut încă din ziua în care a lipsit prima dată.
– Îmi fac griji pentru el. Atât. Suntem doar prieteni, am pus eu accent pe cuvântul prieteni, doar pentru a o convinge că nu simțeam nimic pentru Heat.
Dar mințeam și nu eram prea bună la mințit.
– Cum spui tu, a dat din umeri.
Poate că aveam să-i mărturisesc lui Heat ce simt, din moment ce sentimentele mele nu și-au pierdut din intensitate nici după șase săptămâni și dorul de el a persistat. Însă nu știam cum să fac asta, fără să distrug puțina prietenie pe care o aveam.
A fost destul de clar cu mine, că nu-și dorește o relație în acest moment. A vorbit despre cum își dorește să se axeze pe așa zisa carieră. Care carieră? Habar nu aveam. Niciodată nu am stat de vorbă despre planurile noastre de viitor. Nici nu știam unde voia să dea la facultate, ce-l pasiona și ce dorea să devină.
Heat nu era o persoană atât de transparentă cum eram eu. Nu era greu de dibuit că îmi doream să mă bazez pe arta mea, pe sculptură și pe alte creații pe care să le expun eventual într-o galerie proprie.
