Heat

♚ Capitolul 7︱V3

♚Hεα†

M-am trezit aproape extenuat și amorțit pe canapeaua ponosită din sufrageria lui Sentință. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama unde mă aflu și să realizez din nou că am început o nouă viață. Nu știam ce naiba căutam printre mafioți și mi-era teamă că nu mă voi integra niciodată printre ei, însă viața nu era făcută pentru a fi ușoară. Era evident că undeva lucrurile ar fi avut să se complice. Așadar, acesta eram eu la nouăsprezece ani, fără habar încotro o lua viața mea.

– Neața, frumosule, Sentință m-a întâmpinat, venind din bucătărie cu un șorț amuzant cu Donald Duck.

Arăta ca o casnică enervantă, zâmbitoare și docilă. Mirosea a mâncare, pesemne că asta a făcut până acum, iar eu nu știam cum să-l azvârl pe geam și să-l fac să înceteze din a fi atât de binedispus când eu arătam semne de mahmureală. Plus că durerea de la bătaie se resimțea atât de tare astăzi, încât trebuia să merg neapărat la doctor pentru o doză de calmante.

– Trebuie să-mi reamintesc că asta e casa ta, înainte să-ți fac ceva, am spus în barbă.

– Ce-ai spus, frumosule? m-a întrebat cu un zâmbet lat pe chip. Sunt cam surd de fel.

– Noroc pe mine. Pot să te înjur cât vreau, am spus, la fel de încet.

Dar eram sigur că mă auzea. Doar se prefăcea că nu o face pentru a mă enerva și mai mult. M-am dezmeticit din somn și am încercat să mă ridic pentru a mă duce la baie și a mă spăla pe dinți și pe față. Sentință s-a apucat să-mi strângă așternuturile și pernele, ca o gospodină veritabilă și nu știu cum naiba am nimerit într-o relație de concubinaj, în care eu sunt bărbatul ursuz și prietenul meu e nevasta silitoare.

– Am gătit omletă.

– Știi să gătești fără să dai foc la bucătărie? am întrebat șocat, luându-mi locul la masă.

– Numai un fraier ar da foc la bucătărie.

Da, numai un fraier ar face asta.

M-am încruntat numaidecât, însă fruntea mi s-a descrețit văzând omleta delicioasă din fața mea, care arăta demențial și avea o sumedenie de ingrediente la care nu m-aș fi gândit să le adaug.

– Deci astăzi e zi de relaxare. Te-ai gândit ce vrei să faci?

– Să beau? am ridicat din umeri. Cred că doar băutura m-ar face să uit de durere.

Și de ea. În special de ea.

Diminețile erau cele mai grele, căci mă trezeam cu numele ei în minte.

– Mai ai vreo cutie de bere pe aici? am întrebat, știind câte a trebuit să arunce ieri.

– Frate, nu bei bere la cutie pe canapeaua pe care dormi. O să mergem la tavernă! Acolo unde își fac veacul toți bărbații care se respectă.

Tavernă... Sună a ceva ce ar fi vizitat Berni. Am încercat să nu mă întristez și am mai luat o îmbucătură din omleta preparată de Sentință.

– Înainte de a merge acolo, vreau să-mi așez și eu lucrurile.

– OK. Perfect. Bănuiesc că după vei fi prea intoxicat ca să o mai faci. În plus, cine naiba bea la primele ore ale dimineții? Numai un fraier ar face asta.

Da, numai un fraier ar face asta.

Practic prietenul meu din copilărie mă făcea fraier în toate limbile lumii. De două ori consecutiv. Deși el arăta incredibil de caraghios cu șorțul ăla pus pe el. Nu era de mirare că femeile nu stăteau la coadă să iasă în oraș cu Rod. Putea fi așa ciudat uneori. Încă nu îmi venea să cred că a devenit un mafiot atât de priceput.