Heat

FRAGMENTE DIN TRECUT: #1

FRAGMENTE DIN TRECUT

Fragmentul 1 - Tabăra de Recrutare

- E un ciudat. E un mare ciudat! urechile i-au recepționat, cât timp scrijelea cu briceagul o bucată de lemn.

S-ar fi uitat cu indignare către domnul Băț, care-l însoțea peste tot, dar știa că doar avea să-l certe că practic modela în materialul fratelui său. Se întreba dacă nu cumva domnul Băț era o cracă din același copac și se întreba dacă avea cumva să-i audă lamentările. Dar bucățile de lemn sunt doar bucăți de lemn și nici camaradul său nu era real. Știa asta. Nu avea nevoie să audă de la restul adulților că prietenia lui cu un băț este deranjantă.

Până la urmă, nici ceilalți copii nu se arătau prea încântați de felul lui de a fi și nu se apropiau de el. Dar Heat categoric nu avea nevoie de companie, nu avea nevoie de prieteni sau de familie. Dacă toți ceilalți discutau vioi despre îndepărtatul moment când ar fi ieșit de acolo ca să-și caute familiile, nu și el. Nu visa la asta și nici nu-și dorea să fie adoptat de către cineva.

Era în tabără oricum de ceva timp și nu într-un orfelinat obișnuit. Știa că antrenamentele la care erau supuși serveau la ceva și știa că a fost ales tocmai din cauza firii lui atât de agile de a le face față celorlalți. De fiecare dată când a fost provocat sau amenințat, a găsit o cale de a redobândi puterea.

Și la probe, era cel mai bun. Însă nu primea nimic în plus pentru asta. Nu era lăudat de cei care controlau tabăra. Din contră. Era ocărât pentru fiecare aspect al personalității lui. Îl condamnau pentru faptul că era antisocial, tăcut și violent. Dar adulții nu știau că Heat reacționa doar atunci când era provocat, că el era de fapt mult mai inteligent decât atât și foarte strateg pentru vârsta sa.

De fapt, cine îl înțelegea de acolo? Nici Rodnie, care-l admira în secret, nu o făcea pe deplin. Însă pe Heat nu-l deranja, cum nici nu voia să fie înțeles. Nu știa exact ce scop avea. Spera totuși ca menirea lui să i se releve cândva. Nu suporta gândul că timpul putea trece fără ca el să avanseze. Simțea nevoia să fie primul la linia de sosire, de parcă acolo s-ar fi aflat un adevăr esențial.

Zilele erau presărate de probe și de evitat copii. Nopțile erau dure câteodată. Se uita în gol, având dificultăți în a adormi. Nu putea să-și stăpânească mintea sau gândurile, care căutau și căutau tot timpul răspunsuri. Se întreba dacă era normal ca pentru un copil de vârsta lui să aibă astfel de frământări.

Ceilalți din jur i se păreau prea imaturi, prea prinși în jocurile copilăriei. De asta nu rezona cu nimeni. Avea patru ani și totuși gândirea lui părea să fie cu mult înaintată. Iar asta îi speria enorm pe toți.

- E o păsărică! l-a auzit pe Rodnie zicând de la marginea patului său, acolo unde s-a așezat cumva reținut.

Se temea ca Heat să nu se întindă după domnul Băț și să dea în el cu aceeași intensitate cu care a dat în ceilalți, atunci când a fost supărat. Însă băiatul era prea preocupat cu modelatul lemnului.

Da, e o pasăre.

- De unde știi să faci asta? Rodnie l-a întrebat din nou.

Heat a dat din umeri. Voia să știe de ce anumite lucruri îi veneau natural. Dar nu știa. Probabil sângele care îi circula prin vene era răspunzător. Acesta era unul dintre lucrurile la care voia răspuns.

- Tu te pricepi la toate, Heat. Ești eroul meu.

Ești eroul meu. Cumva aceste cuvinte l-au făcut să se încrunte și din neatenție briceagul a alunecat și l-a lovit din plin peste deget, tăindu-i pielea. S-a uitat concentrat la sânge și cumva vederea lui nu l-a înspăimântat. A rămas calm, deși Rodnie a început să se panicheze și să strige după ajutor.

Femeile care se ocupau cu tabăra au năvălit în camera lor și s-au dus imediat la Heat să-l verifice. I-au luat obiectul de lemn numaidecât și l-au aruncat cât colo. Apoi au luat briceagul și l-au închis. Urma o dojană.

- Ce crezi că faci cu asta? Nu e o jucărie, băiete. Pentru numele Domnului!

- Dar a făcut o păsărică, Rodnie, în inocența lui de copil, i-a sărit în apărare.

Heat nu prea înțelegea fascinația colegului său față de el. Știa că l-a apărat o dată de bătăuși, dar a făcut-o pentru lupta i s-a părut cumva nedreaptă. Și nu avea să stea cu mâinile încrucișate la piept, alături de domnul Băț, cât timp o nedreptate avea loc.

Nu prea îi păsa de consecințe. Nici dacă avea cumva să fie rănit de vreunul dintre colegii săi. Heat făcea tot timpul ceea ce dorea, fără să aibă momente de lașitate. Mulți ar fi zis că băiatul nu se teme de nimic. A fost surprins mai demult luând un șarpe de gât cu mâinile goale și azvârlindu-l cât colo, departe din calea lui.

- Spune-mi ce a fost în capul tău! femeia blondă s-a răstit la el, cât timp i-a privit tăietura.

- Nu vorbește, femeia roșcată a intervenit. De când a venit aici, nu a scos un cuvânt. Noi credem că e mut sau că suferă de autism. Varianta a doua este cea mai probabilă. Stă tot timpul departe de ceilalți copii, nu se joacă cu ei și intră mereu în belele.

Femeia a început să-și maseze deodată tâmplele.

- Sincer, e o mare durere de cap.

Blonda a aprobat-o, ca mai apoi să se ducă după trusa de prim ajutor. Heat a privit în jur către colegii lui, văzându-i pe toți agitați și uitându-se la el într-o modalitate urâtă. Se simțea pe un teren plin de inamici, de asta domnul Băț trebuia, fără doar și poate, să-i fie mereu la îndemână.

S-a lăsat apoi pansat, deși nu-l durea. Nu voia să fie tratat ca și când ar fi fost rănit. Dar nu s-a împotrivit, pentru că el nu se împotrivea niciodată. La plecarea celor două femei, Rodnie s-a apropiat ușor și i-a lăsat păsărica pe materialul aspru al cuverturii de pe pat.

- Îmi pare rău că te-ai rănit, a spus și a zâmbit languros. Chiar ți-a ieșit o păsărică frumoasă.

Heat și-a centrat atenția asupra obiectului de lemn. Era un porumbel, asemănător cu cel pe care l-a găsit în curte. Avea aripa ruptă și nu mai putea să zboare, iar el nu o putea ajuta în vreun fel. Femeile din tabără nu l-ar fi lăsat să-i poarte de grijă animalului. Iar dacă animalul nu putea să zboare, nu putea căuta mâncare. Și ar fi murit oricum.

Așa că i-a sucit gâtul, ca să-i cruțe suferința. Tot atunci a descoperit că dacă îi faci suficient de rău unei ființe, ea putea să nu mai trăiască.

O să tot postez fragmente din copilăria lui Heat, ca să aflăm cum a fost adoptat și cum erau frații lui. Nu vom avea multe fragmente. Acesta ar fi primul, adopția lui Marshall al doilea, Heat făcând cunoștință cu ceilalți, Heat cu Cain, Heat cu Berni și Heat cu Anzelm. Mi s-a părut interesant să-i înțelegem puțin trecutul și cum s-a apucat de omorât

Rodnie este numele lui Sentință. Dacă nu ați citit volumul 1 complet, Sentință a apărut la petrecerea narcotraficanților și a fost menționat de mai multe ori în carte. Dacă l-ați citit, știți cine e, că apare în capitolul final

Pupici și ne mai auzim pe aici