mă trezesc brusc, fiind dat la o parte de pe pieptul lui jimin.
prima dată credeam că pur și simplu și-a revenit și voia să scape de mine pentru că sunt gay, dar apoi îl văd pe jimin aplecându-se la marginea patului și vomitând mult.
mă apropii de el și îi mângâi ușor spatele.
încerc să nu mă uit la pata de vomă de pe covor, pentru că dacă o văd o să mi se facă rău și mie. mă ridic și-i aduc lui jimin un pahar de apă și câteva pastile pentru greață.
îmi mulțumește și le ia.
"ce cauți aici?" mă întreabă jimin, confuz. vrea să pară furios, dar nu-i prea iese.
"am venit să te opresc din a bea până să-ți dai dracului sufletul." admit rece.
"nu muream oricum." murmură jimin.
"ba da, dacă nu veneam eu aici." îl contrazic.
jimin oftează nemulțumit. "mă rog."
"și de ce nu mă iei la șuturi acum, dacă te declari așa de credincios? poate că nu cred în dumnezeu, dar sunt destul de convins că dumnezeul tău nu e de acord să bei până ajungi inconștient."
jimin privește în jos, tăcând.
"ai dreptate." spune într-un final.
"știu. mereu am." îmi dau ochii peste cap.
jimin încearcă să chicotească, dar sfârșește prin a tuși puternic, strâmbând din nas din cauza durerii din gât.
"scuze." murmură jimin.
"pentru?"
"pentru că mi-am bătut joc de tine, am spus că ești fiul satanei, și multe alte jigniri la adresa ta. eram așa de furios încât simțeam nevoia de a-mi vărsa nervii pe cineva și din păcate tu ai fost acela. îmi pare extrem, extrem de rău." spune jimin rușinat, prinzându-și emoționat buza între dinți.
"nu-i nimic." răspund ca să nu se simtă prost.
"ești un prieten grozav, mă mir că deși m-am comportat urât cu tine tot ai venit să te asiguri că nu pățesc nimic." admite jimin.
"mereu voi fi aici pentru tine." murmur, zâmbind.
apoi s-a lăsat o tăcere între noi. propoziția mea a schimbat total atmosfera dintre noi. mâinile mele au început să transpire de emoție.
cu cât mă gândesc mai mult la ce am zis, realizez cât de adevărat este. oricât de mult m-ar respinge jimin, eu tot îl voi însoți, indiferent de situație.
jimin își ridică privirea, ochii săi albaștri făcând contact vizual cu ai mei. inima mea bate incontrolabil. nu mi-am dat seama niciodată cât de frumoși sunt ochii lui; au culoarea mării. de fiecare dată când clipește, mă trezesc la realitate ca iar să mă las vrăjit de ei.
pot sta aici toată viața admirând ochii lui jimin.
ceva îmi atrage atenția în privirea lui; pasiune, dorință, interes.
se apropie de mine și îmi atinge obrajii cu mâinile sale. stă nemișcat pentru o clipă, gândindu-se dacă e bine ce face, dar apoi șoptește 'la naiba' și își pierde mințile complet. buzele lui le ating pe ale mele.
îmi clatin capul într-o parte și zâmbesc în sărut, făcându-l mult mai pasional. inima mea mai are puțin și iese din piept și simt că zbor efectiv. buzele lui sunt perfecte, el este perfect, totul este perfect.
până la urmă, eu sunt cel care mai are puțin și-și dă sufletul de emoție.
când buzele noastre se despart, jimin profită de ocazie și mă lipește de perete, strângându-mi talia mai tare. îmi țintuiește mâinile deasupra capului, sărutându-mă din nou.
nu e la fel de inocent de data asta. e plin de dorință, e mai agresiv, mă incită mult mai tare. dinții lui îmi strâng buza de jos, în timp ce șoldurile lui se lipesc de ale mele.
vreau să-mi trec degetele prin părul lui, sau să-l zgârii pe spate, dar mâinile mele sunt presate deasupra capului meu.
buzele lui se mută, din zona gurii, pe lobul urechii. "parcă-mi amintesc că mi-ai promis ceva când mă trezesc."
vocea lui este atât de joasă, încât nu realizez ce a spus decât după câteva momente.
"ă, d-da." murmur.
"ține minte ce-ți spun acum. asta va fi cea mai frumoasă zi din viața ta."
CITEȘTI
ride || vmin
Fanfictiontaehyung e un șofer groaznic, iar jimin e un polițist care-l trage mereu pe dreapta.