ride || vmin

xviii

"zâmbești cam mult. spune-mi care-i treaba." îi zic lui namjoon, iar el rânjește puternic, privind drumul.

mâinile lui stau lipite pe volan, dar se citește pe fața lui că e cu capu'n altă parte.

"namjoon. namjoon. namjoon. namjoon!" îi repet numele de mai multe ori.

"jur că dacă mai scoți un sunet, te scot din mașină în șuturi." mă amenință namjoon. îmi dă o privire intimidantă, scurtă, apoi se canalizează pe drumul din față.

îmi las capul pe spate, privind în gol copacii de-o parte și de-alta a drumului, care se vedeau încețoșat din cauza vitezei cu care namjoon conduce. dar nu e nici pe departe atât de repede cum merg eu. el nu trece de limita legală de viteză, și mă enervează că le știe pe toate.

gândurile mele se duc la jisoo. azi este ziua în care cei doi fac doi ani de relație. sper că nu suferă că iubitul ei nu va fi cu ea în această zi importantă.

îmi îndrept atenția către namjoon, pentru a uita de situație. îl privesc cum se uită gânditor la drum, sprâncenele lui fiind încruntate din cauza atenției depline. datorită simțului responsabilității a și luat carnetul din prima încercare.

nu ca mine.

brusc, observ o mașină de poliție în fața noastră, iar un tip cu părul roz privește prin oglinda retrovizoare. zâmbesc malefic. oricât de diabolic sună, chiar aș râde copios dacă namjoon ar primi o amendă.

mi-ar face plăcere ca și el să treacă prin asta.

îl privesc pe jimin cum iese din mașină și se îndreaptă spre noi. are un mers mândru și o strălucire aparte în ochi când se apropie. dar rânjetul îi dispare când îl vede pe namjoon la volan, și nu pe mine.

"bună ziua, ofițeru' dracului." îl salut, făcându-i cu mâna.

"cine sunteți?" îl întreabă jimin pe namjoon. se încruntă confuz, privindu-l pe namjoon cu cel mai mare dispreț.

"kim namjoon, domnule." spune namjoon, speriat.

niciodată nu i-a fost ușor să vorbească cu autoritățile.

"adică, ce cauți în mașina dragu- ă, dracului de taehyung?" jimin roșește, bâlbâindu-se.

"pentru că nu conduce bine și e colegul meu de apartament?" namjoon răspunde, simțindu-se ciudat.

"de când?" întreabă jimin, ferm.

"din 2016 cred." răspunde namjoon.

jimin se uită urât la namjoon, iar eu aproape că făceam pe mine din cauza situației ciudate. părea că jimin nu voia ca namjoon să stea cu mine; parcă era gelos.

"ce s-a întâmplat, ofițeru' dracului? de ce ne-ai tras pe dreapta?" întreb, zâmbind larg.

"voiam doar să te întreb dacă lui jisoo îi plac mai mult trandafirii sau zambilele." spune jimin, nesigur.

"de ce ar conta? oricum o lași baltă de ziua voastră, nu?" întreb retoric.

"i-am făcut o farsă. am deja ciocolata ei preferată în torpedou și în curând mă duc la florărie să-i iau un buchet de flori. dacă se poate, florile ei preferate. vreau să o surprind, adică, nu aș lăsa-o niciodată singură într-o zi așa de specială." zâmbește jimin, gândindu-se fericit la reacția pe care o va avea iubita lui.

inima mea o ia la goană, amintindu-mi de planurile reale ale lui jisoo, lucru pe care, dacă jimin îl află, totul se va duce de râpă. când se va duce 'să o surprindă', el va fi cel șocat când o va vedea călare pe alt băiat, sub acoperișul propriei case.

asta nu se va termina bine.

"ă, jisoo a zis că florile ei preferate se găsesc doar în italia. eu zic să zbori până acolo să iei un buchet." sugerez eu, rămânând fără idei.

jimin râde, dar cu aceiași sclipire în ochi.

eu sunt singurul care știe că ochii lui albaștri vor fi roșii și înlăcrimați.

"o să iau cel mai mare buchet de flori, cu siguranță îi va plăcea. la revedere, taehyung." jimin îmi face cu mâna, în semn de rămas bun.

îi oferă lui namjoon o privire intimidantă, apoi se întoarce la mașina de poliție.

"ce dracu a fost asta?" spune namjoon, stupefiat.

dar sunt prea îngrijorat ca să-i răspund. îmi caut repede telefonul, pentru a o avertiza pe jisoo de planul lui jimin.

chiar dacă-i port pică, nu vreau ca jimin să afle totul în felul ăsta. nu vreau să-l văd pe jimin rănit.

când găsesc telefonul în palton, îl scot și apăs să-l deschid, dar nu răspunde deloc. oftez exasperat, dându-mi seama că bateria e moartă.

"namjoon, dă telefonu' tău 'ncoa!" țip la namjoon, speriat.

"n-am cum. l-am uitat acasă la somi." spune namjoon.

pentru un moment, toate grijile mele despre jisoo și jimin au dispărut. "și ce mă rog caută telefonul tău la ea acasă? ce naiba ai făcut, perversule?"

namjoon a roșit instantaneu, făcând tot posibilul să-și ascundă zâmbetul. "nimic din chestiile ciudate la care te gândești. poate că am vorbit și ne-am sărutat de vreo două-trei ori, dar nimic pervers."

"ești pe drumul cel bun, frate!" zâmbesc, fericit pentru el.

namjoon roșește și mai tare, iar mâinile lui strâng și mai puternic volanul.

"mai întâi o să o scot la cină, după-aceea voi putea într-adevăr să zic că 'sunt pe drumul cel bun'." namjoon îmi face cu ochiul. "dar doar dacă va vrea, nu am de gând să o forțez să facă ceva ce ar deranja-o."

"la naiba, inima mea nu mai rezistă de la atâtea drăgălășenii." zâmbesc larg, bucurându-mă enorm pentru el.

"nici ăsta micu' nu prea mai rezistă."