ride || vmin

xxvii

"deci, tu și jimin?" șoptește jisoo, holbându-se la mine.

mă prefac că nu am auzit-o și continui să fiu atent la curs. încearcă de mai mult timp să-mi atragă atenția, dar eu o ignor.

"te rog vorbește cu mine." mă imploră ea, lovindu-mă cu genunchii.

simt atât privirea ei, cât și privirea lui jin asupra mea.

"nu vreau să am nicio legătură cu tine." îi dau o privire urâtă, întorcându-mă cu spatele la amândoi.

"taehyung te rog." continuă jisoo, trăgându-mă de tricou.

mârâi și mă smucesc, fără să mă uit la ea.

profesorul se oprește din vorbit, spunând că ora s-a terminat și că suntem liberi. toți cei din clasă își adună lucrurile și se îmbulzesc pe ușă, pentru a ieși cât mai repede.

"taci dracu din gură!" îmi ridic tonul când văd că ea persistă să-mi atragă atenția.

când izbucnește în plâns și fuge, nu știu cum să reacționez. mă așteptam ca jin să fugă după ea să o liniștească, dar nu; a venit cu mine.

e completă tăcere între noi doi, dar, din păcate, rupe liniștea.

"nu te-ai purtat frumos cu ea." admite el.

"eu sunt cel care nu s-a purtat frumos cu ea? explică te rog." mă încrunt.

"a fost dată afară din casă de iubitul ei care avea un job stabil. acum e nevoită să se mute la mine și eu abia de mă pot întreține pe mine, da apoi și pe ea. amândoi avem joburi prost plătite și muncim din greu doar pentru a ne putea permite o cină." explică jin.

"păi, trebuia să se gândească la asta înainte să-l înșele." murmur, amintindu-mi de cât de distrus a fost jimin când a aflat.

"părinții ei o renegă din cauză că nu are unde să stea și nu o lasă nici în casa unde s-a născut să locuiască. și părinții mei au auzit de faptul că și-a înșelat iubitul și nu vor să audă de ea. mă bat la cap cum că așa o să mă trateze și pe mine când se va sătura de mine." oftează jin.

"cel mai probabil vei păți același lucru." ridic din umăr, nepăsător.

când jin rămâne tăcut, mă uit în jur după mașina lui jimin. nu o văd, dar brusc sunt împins de o mână fermă, care mă face să-mi pierd echilibrul.

când mă întorc, îl văd pe jin, privindu-mă cu ochii plini de furie. deși ochii lui sunt de obicei calzi, în acea clipă au devenit negri. pumnii lui sunt încordați și îndreptați spre mine, semn că e gata să mă ia la bătaie.

"nu mă va lăsa baltă și pe mine." spune jin, pe un ton ferm.

"același lucru credea și jimin înainte ca-" încep să spun.

sunt întrerupt când un pumn mă lovește puternic în față. strig de durere când simt că nasul meu s-a rupt, picături de sânge curgând de pe obrajii mei pe asfalt.

dar nu am timp să gândesc clar și să judec cele întâmplate, pentru că băiatul continuă să mă lovească, punându-mă la pământ cu picioarele. îmi acopăr fața cu ambele mâini, simțind cum corpul meu devine din ce în ce mai slăbit din cauza pumnilor lui.

"la naiba!" îl aud pe jin înjurând.

mă durea fiecare centimetru din corp, nu puteam nici să-mi deschid ochii. când într-un final reușesc să disting ceva printre petele negre care nu mă lăsau să văd clar, îl văd pe jin sângerând.

"cine ți-a dat voie să-l atingi pe taehyung?" a strigat jimin, împingându-l atât de tare pe jin încât a căzut.

"nu voiam să se iște vreo ceartă." încearcă jin să spună.

jimin îi dă un pumn în maxilar lui jin, ceea ce a provocat un sunet dureros. sângele curge șiroaie din nasul lui jin, care nu-și mai poate ține nici ochii deschiși.

"ascultă-mă cu atenție, boule, dacă-l mai atingi pe băiatul meu cu un singur deget, o să te omor în bătaie." spune jimin amenințător, dându-i o lovitură în coaste.

jin dă din cap amețit, încercând să se ridice înapoi pe picioare.

încerc să mă ridic și eu, dar nu-mi mai simt membrele. jimin mă ridică cu atenție și mă duce în brațe până la mașină. îmi sărută toate rănile, șoptindu-mi că totul va fi bine.

apoi, pornește mașina.