ride || vmin

xii

aud chicotelile colegilor de la muncă înainte să deschid ușa magazinului. jungkook și hoseok au început să râdă și mai tare când m-au văzut intrând.

"ce-aveți, măi?" spun cu voce tare, punându-mi ecusonul cu numele pe tricou.

"iubitul tău a trecut pe-aici ieri, te căuta." hoseok rânjește. își aranjează părul dezordonat, ochii lui de culoarea chihlimbarului provocându-mă.

"nu am niciun iubit." spun ferm, uitându-mă nedumerit la cei doi indivizi.

"ești sigur de asta? te căuta pe tine, nici în ruptul capului să audă de altcineva. nu a acceptat ajutorul niciunui alt angajat." râde jungkook, părul lui cârlionțat căzându-i peste ochi.

"cum arăta?" întreb suspicios.

"nu foarte înalt, ochi albaștri, păr roz." descrie hoseok.

"a spus că îl cunoști drept ofițerul dracului. o poreclă destul de ciudată dacă e să mă întrebi pe mine." bufnește jungkook, aranjându-și șapca de pe cap și pregătindu-se să iasă în pauza de masă.

ofițerul dracului? oh, deci e vorba de jimin.

jimin a fost aici?

"i-am zis că te va putea găsi mâine și a spus că va trece pe aici. așteaptă-te să apară în orice secundă." rânjește hoseok, arătându-și dinții albi.

pleacă și el până la urmă, mergând după jungkook. odată ce rămân singur, zâmbesc aneu, jucându-mă anxios cu degetele.

nu-mi vine să cred că jimin a venit aici doar pentru mine. îmi mușc interiorul buzei încercând să nu-mi fac vizibil rânjetul, dar nu mă pot abține. obrajii încep să mă doară de la atâta zâmbit.

"ce-i cu zâmbetul ăsta la tine?" întreabă jimin după ce intră pe ușă.

nu e în uniformă. pieptul îi este foarte bine scos în evidență de cămașa gri, care arată cât de lucrat îi este corpul. și-a ales și niște blugi strâmți prin care îi era vizibilă comoara.

dacă scopul lui era să mă facă să salivez și să mă excit la muncă, a făcut o treabă bună.

"așa." dau din umeri relaxat, jimin apropiindu-se de casa de marcat și sprijinindu-se pe ea, zâmbindu-mi larg.

"deci ce muzică îmi mai recomandă domnișorul kim taehyung azi?" întreabă jimin curios, încruntându-și ușor sprâncenele.

o face intenționat. sunt sigur de asta. se apleacă peste masă din ce în ce mai mult ca să-i simt parfumul acela bărbătesc. și-a propus să mă facă să leșin și să mă înec în propriile mele bale.

"eu, ă, ce zici de harry styles?" îmi mușc buza, făcând un pas înapoi.

"sigur. cum se numește albumul?" întreabă jimin.

"fine line."

mă duc la rafturile unde ar trebui să găsesc albumul lui. simțeam efectiv genunchii lui jimin atingându-mă și jucând v-ați-ascunselea, așa de aproape stătea de mine.

"un album care se numește linie, iar artistul nu e straight." râde jimin.

îmi dau ochii peste cap, deși mă abțin să nu râd. gluma asta a fost cea mai puțin proastă de până acum.

albumul era undeva foarte sus, pentru că nu era foarte cerut de cumpărători.

"ai de gând să folosești o scară, ceva?" întreabă jimin, urmărindu-mi mișcările.

"mi-e prea lene să mă duc până-n anexă să iau scara. mă cațăr și aia e." spun ferm.

"vei regreta asta." râde jimin, pregătit să-și bată joc de mine.

îmi canalizez toată greutatea pe o bucată de lemn din raft, urcând. mă descurc destul de bine, asta până la al treilea raft. raftul e cam subțire și nu pare să mă țină, și chiar în secunda următoare se rupe sub greutatea mea.

țip când simt cum mă duc în jos. îmi închid ochii și aștept să-mi rup gâtul în cădere, dar nu simt nimic. de fapt, simt o pereche de brațe apucându-mă rapid și ținându-mă sigur. un braț îmi sprijină spatele, iar celălalt e undeva în zona picioarelor. corpul meu era lipit de un piept tare.

îmi deschid un singur ochi și văd cum jimin se uită amuzat la mine. "ți-am zis eu." râde.

îmi dă drumul cu atenție, în timp ce eu mă rog la ceruri să nu-mi vadă obrajii roșii.

"mersi că, ăm, m-ai prins." zâmbesc stângaci, băgându-mi rușinat mâinile în buzunare.

"doar nu te-aș fi lăsat să cazi." spune el.

felul cum a răspuns m-a făcut să roșesc și mai tare, așa că m-am întors cu spatele să nu observe.

"deci, ai de gând să folosești scara acum?" întreabă jimin, trăgându-și mai sus blugii.

"mda." aprob, căutând în buzunar cheile de la anexă. mă încrunt, observând că nu le simt. "rectific, nu pot. cel mai probabil hoseok a uitat să-mi dea cheile înainte să plece."

"hoseok? cine-i hoseok?" se încruntă nervos jimin.

"un coleg de la muncă." spun repede. "dar nu contează acum. important e, cum naiba o să luăm albumul ăla de acolo sus?"

jimin ezită înainte să răspundă. "dacă vrei, te ridic eu."

"poftim?" mă înec cu propria mea salivă, neștiind dacă am auzit bine.

"pot să te ridic să îl iei, adică ești destul de ușor, pot să fac asta." spune jimin.

"dacă spui tu, cred că va merge." dau din umeri, încercând să par nepăsător.

în realitate, încerc din răsputeri să nu țip de emoție de să-mi iasă plămânii afară din piept.

jimin face un pas înainte și își pune mâinile în jurul taliei mele. după un moment în care nu le-a mișcat, brațele sale se încordează și mă ridică.

în clipa aceea eram prea șocat să iau albumul. mâna lui mă ținea exact deasupra penisului meu. încerc să ies din transă și iau albumul, asigurându-mă că este versiunea deluxe.

"poți să mă lași jos acum." spun, mușcându-mi buza.

jimin îmi coboară corpul și picioarele mele ating podeaua. brațele lui încă sunt pe talia mea, deși sunt jos.

țușesc sarcastic, iar asta îl trezește la realitate. își pune brațele înapoi pe lângă corp, obrajii lui începând să se înroșească.

îi scanez albumul și îi dau chitanța.

"păstrează restul. ia-l ca pe un bacșiș." spune jimin, agitat.

"mersi." zâmbesc eu.

îi pun albumul într-o pungă, iar el o ia triumfător. a rămas cu coatele sprijinite de masă, și părea că voia să zică ceva, dar probabil era prea speriat.

după câteva minute, încă stătea acolo.

"ai de gând să stai acolo și să te holbezi la mine?" întreb, ridicându-mi o sprânceană.

"n-nu. eu doar... voiam să-ți spun că... eștiextremdesexypa!" jimin zice grăbit ultima parte a frazei, făcând-o să pară un singur cuvânt.

fața lui devine roșie ca focul și fuge atât de repede din magazin încât lasă un nor de praf în urma lui.

ce tip ciudat, dar adorabil.