ride || vmin

xxiii

jimin nu a exagerat, dimineața aceea a fost cea mai frumoasă din viața mea.

"ești epuizat." remarcă somi, amuzată.

"știu." murmur.

sunt destul de ofticat că băiatul cu păr roz nu e cu mine acum, vreau să-i simt din nou atingerea. sentimentul a fost de neuitat și vreau din nou să-l simt.

mă excit fără să-mi dau seama, nerealizând că somi chiar vorbise cu mine.

"somi?" întreb, confuz. " ce te aduce pe aici?"

somi roșește, ferindu-și privirea. "îl aștept pe namjoon."

"observ. de asta îi porți tricoul?" chicotesc, ridicându-mi amuzat o sprânceană.

"tacă-ți fleanca!" pielea albă a lui somi se face roșie ca racul.

"doamne ferește taehyung, ai vorbit doar două minute cu iubita mea și deja ai făcut-o să roșească." spune namjoon intrând în cameră, dându-și ochii peste cap. nu poartă tricou, pentru că i l-a dat lui somi.

"iubită!" repet eu, simțind că rămân fără aer. "am lipsit o singură noapte, ce naiba s-a întâmplat?"

"de vreme ce m-ai lăsat singur noaptea trecută, m-am speriat de întuneric și am chemat-o pe somi. am ieșit la o întâlnire." rânjește namjoon.

știu deja că lui namjoon nu îi este frică de întuneric, se preface.

"ba nu, nu am ieșit la întâlnire." se aude vocea lui somi.

e rândul lui namjoon să roșească. "okay fie. nu am scos-o la întâlnire; o visam în somn și apoi am întrebat-o dacă vrea să iasă cu mine."

"și am acceptat." rânjește somi, dându-i un pupic lui namjoon.

namjoon zâmbește larg și începe să o alinte. mâinile sale se strecoară pe sub tricoul ei, mângâindu-i pielea fină.

"perverșilor." îmi acopăr ochii cu mâna și ies din cameră.

mă bucur enorm pentru namjoon. avea crush pe ea de mult timp, iar acum este reciproc.

sunt prea drăguți împreună.

zâmbesc în sinea mea, susținându-mi prietenul. ca și cum m-ar fi auzit, se aude un geamăt încet din hol, ecoul răspândindu-se și în bucătărie, unde eram eu.

venindu-mi să vomit, ies repede afară.

când îmi văd celălalt cel mai bun prieten, nu mă pot abține din a nu zâmbi. mașinuța mea.

"nu te-am scos la o plimbărică de multă vreme." șoptesc, mângâind fericit partea superioară a mașinii.

intru în mașină și pornesc motorul. resimt acea liniște și acea căldură venită din partea ei, de care-mi era dor. îmi iubesc mașina.

apăs pe accelerație și ies din parcare. coapsele încă mă dor și durerea e aproape de nesuportat în timpul condusului, dar încerc să nu o bag în seamă. din greșeală, nu opresc la stop, dar totuși continui să conduc.

uitasem plăcerea de a conduce. deschid geamurile din față, o adiere revigorantă făcându-mă să mă simt mai liber ca niciodată. obiectele din jurul meu devin încețoșate, din cauza vitezei pe care o ating, dar nu-mi pasă.

ăsta e sentimentul de a fi tânăr și  liber.

o singură persoană îmi mai dă sentimentul ăsta, și anume jimin. mă întreb cum ar reacționa tipul cu păr rozaliu dacă m-ar vedea acum.

"probabil că m-ar lega de pat și m-ar pedepsi." chicotesc în sinea mea.

numai gânduri frumoase îmi trec prin minte. simt că zbor.

iar apoi, îmi dau seama că, într-adevăr, zbor.

mașina mea se lovește de ceva, iar corpul meu zboară prin geam. capul meu sparge geamul, iar sticla se face bucăți. vârfurile lor ascuțite îmi străpung pielea, provocând o hemoragie la nivelul întregului corp.

iar asta nu e ceea ce doare cel mai tare, pentru că mașina mea se rostogolește și se supraîncălzește. când îmi deschid cu greu ochii acoperiți de sânge, văd un fum negru ieșind din mașină.

deși mă forțez să rămân conștient, capul îmi bubuie groaznic, în timp ce undeva departe se aud țipete care se estompează din ce în ce mai tare.

în sfârșit m-a lovit karma. universul a decis că nu trebuie să mai conduc niciodată.

am primit ceea ce meritam: am făcut accident cu mașina.

acela este ultimul gând care-mi trece prin minte, înainte ca plămânii mei să se umple până la refuz de fum și să leșin.