ride || vmin

iii

"e rândul tău să speli vasele." îi amintesc lui namjoon.

namjoon își ridică privirea și se uită urât la mine. "știi că tu ești cel care trebuie să le spele. nu ai plătit chiria pe luna asta din cauză că ți-ai dat toți banii pe amenzi."

"ei bine, poate că noul ofițer oricare ar fi numele lui va fi mai îngăduitor decât ofițerul geum."

"pe bune, cum de ai ajuns tocmai tu să ai permis?" se întreabă namjoon.

"nu sunt atât de groaznic la condus!"

"cred că ai făcut ceva ilegal ca să-l obții. adică cine e în toate mințile să te lase să ai permis." continuă namjoon. "tu nici nu înțelegi ce semnifică luminile de la semafor. verde nu înseamnă să aștepți, ci să pornești de pe loc."

"știam asta deja." am simțit cum mă înroșesc. "și ca să te luminez, instructorul se săturase să-și riște viața cu mine la volan al cincilea an consecutiv."

"asta explică totul."

"hei!" țip.

"mă rog, spală vasele odată. stau acolo de câteva zile și put." spune namjoon, împingându-mă spre bucătărie.

nu aveam de ce să vin cu un argument, pentru că avea dreptate, din cauză că nu am putut plăti jumătate din chirie, e treaba mea să spăl vasele dezgustătoare.

"nu pot spăla vasele!" țip ca să mă audă.

"de ce?"

"pentru că nu am săpun." răspund, zâmbind.

"mă duc să cumpăr niște săpun." oftează namjoon, ridicându-se.

"neah, mă duc eu." insist, fugind după el.

"pentru cineva care nu știe să conducă calumea, adori condusul." constată namjoon.

"și pentru cineva care iubește basketul nu știi să joci. lasă-mă și pe mine să fac ce-mi place, ca orice alt om normal." am spus, luând cheile de pe masă.

intru fără alte cuvinte în mașina noastră veche și murdară și pornesc motorul. namjoon mă privește critic din fața ușii de la intrare. e încă supărat pe mine de când i-am spart piticul de grădină.

nu vreau să mă dau mare, dar condusul meu azi e destul de bun. nu conduc nici prea repede, nici prea încet. în niciun caz nu va mai găsi poliția vreun motiv să mă oprească. mă apropii din ce în ce mai mult de magazinul din cartier.

văd brusc o mașină de poliție într-una din oglinzile mele, dar nu o bag în seamă. nu am făcut nimic, urmez regulile de circulație.

toată încrederea de sine dispare când văd o mână subțire și albă făcându-mi semn să opresc. același băiat cu părul roz iese din mașină și se uită disprețuitor la mine, cu carnețelul în mână.

"pot să știu și eu ce-am mai făcut de data asta?" întreb politicos.

"nu ai oprit mașina la semnul de oprire." spune ofițerul, rânjind. "e extrem de riscant, trebuie să te învăț minte de data asta."

"dar eu am oprit când-"

"nu are rost să te cerți cu un ofițer. va trebui să mai primești o amendă pentru ce-ai făcut."

"poftim? inventați deja!"

"ce știi tu despre regulile de circulație mă rog? oh, eu știu spre deosebire de tine. am învățat asta ani buni."

"domnul geum nu mi-ar fi dat niciodată amendă pentru ceva atât de stupid, ești mult mai enervant decât el." spun complet deranjat.

își ridică o sprânceană. "nu respecți autoritățile oficiale și vorbești urât cu ele? asta nu-i de glumă, am de gând să-"

"îmi mai dai o amendă? foarte bine! o să mă duc la șefii tăi și-ți voi demonstra cât de lipsită de sens e conversația asta!" îl privesc furios.

chicotește, dând din cap.

oricine ar fi polițistul ăsta bădăran, îl urăsc.

ceea ce e și mai enervant e că îl voi vedea aproape zilnic de vreme ce sunt nevoit să conduc.

morții măsii de viață.