ride || vmin

ii

"bună ziua, cu ce vă pot ajuta?" o voce feminină răsună dintr-o cutiuță galbenă.

"bombardează-mă cu o porție mare de cartofi și o cola." am spus.

"atât?" a întrebat.

"no shit sherlock." mormăi.

"cincisprezece lei și nouăzeci de bani."

în alte circumstanțe, m-aș fi simțit prost pentru că i-am rănit sentimentele, dar azi nu mă simțeam okay. tocmai ce mă întorsesem de la plătit amenda primită ieri. portofelul meu e mai ușor acum din cauza ofițerului dat naibii.

geamul se deschide și o fată cu păr scurt și blond tuns bob îmi dă o privire neutră. e destul de drăguță cât să mă facă să-mi pară rău pentru ce am spus. i-am zâmbit stângaci.

"ești simpatic." a admis. "păcat că ești un dobitoc sarcastic."

îmi mușc buza încercând să mă abțin din a-i comenta vreo două. îi dau banii, iar ea îmi dă punga maro și băutura.

apăs pe pedală și pornesc, băgând câte un cartof în gură.

nu e nicio regulă despre mâncatul și condusul în același timp, nu?

simt cum îmi vibrează telefonul și îmi șterg mâinile de pantaloni pentru a răspunde.

"unde naiba ești?" țipă namjoon.

"de ce?"

"am nevoie de mașină."

"vin imediat, mai am zece minute."

"unde te-ai dus?"

"să-mi plătesc amenda."

"pentru numele lui dumnezeu, taehyung, încă una?" oftează namjoon.

"nu mă mai - oh la dracu." înjur când aud mașina de poliție în urma mea.

"ce-i?" a întrebat namjoon.

oftez și opresc mașina pe dreapta așteptându-l pe puturosul de geum să-mi mai dea o amendă. deschid geamul și mă întorc cu privirea la pedale.

aud o voce joasă tușind ca să-mi atragă atenția. nu e suficient de joasă cât să fie a ofițerului geum. îmi ridic privirea așteptându-mă să văd un păr gri și ochi negri, dar în schimb văd un păr roz dezordonat și ochi albaștri. pare tânăr, vreo douăzeci de ani.

"tu nu ești ofițerul geum." constat eu în mod evident.

"nu, eu sunt. doar cu o groază de operații estetice." răspunde sarcastic.

"unde e ofițerul geum?"

băiatul dă din umeri. "nu știu, acum mă ocup eu de această regiune, pentru că a zis că s-a săturat de tipii cu păr albastru. presupun că despre tine e vorba."

"mă numesc taehyung. încântat, dar vezi tu eu cam trebuie să-"

"nu te grăbi." mă oprește. "dacă nu mă-nșel, te-am văzut vorbind la telefon."

"cumva vorbești cu un polițist, taehyung? jur că dacă mai vii cu o altă amendă-"

eu și ofițerul ne holbăm la telefonul meu, de unde se aude vocea lui namjoon înjurând și dumnezăind.

"nu m-ați înțeles, domnule ofițer, ea e soția mea, i s-a rupt apa. e însărcinată." mint eu.

"sunt bărbat, tâmpitule! nu sunt soția ta și nici nu sunt însărcinat!" spune namjoon furios.

"hormoni." îi explic eu, holbându-mă la telefon. "hey, ăă, namjinia, te rog lămurește-l pe acest ofițer simpatic cum că ești însărcinată."

"oh." se aude vocea lui namjoon, mult mai ridicată, semn că s-a prins în sfârșit. "yup. sunt namjinia și am un ditamai vaginul din care trebuie să iasă un bebe!"

îmi dau o palma peste față, sperând că ofițerul e la fel de nătărău ca și namjoon.

"drăguță încercare." spune ofițerul.

face aceeași procedură ca și ofițerul geum, înainte să se ducă înapoi la mașina de poliție.

"ești tare prost." oftează namjoon la telefon.