Suleyman-Sub puterea iubirii

Capitolul 1

Era luna iulie.In Istambul venira marfuri noi.Materiale,vase,vesminte,incaltari,

etc.Targuriile erau pline de tot ceea ce aveai nevoie.Ca deobicei, unii negustori inselau la pret pe toata lumea.Foloseau marfuri ieftine si le dadeau cu cat costau alea de calitate.Noroc ca existau cadii care faceau dreptate.

Care daca gaseau cea mai mica greseala,le taiau  degetele.Suleyman se plimba si el prin targ,sa vada ce e nou.Ca deobicei mergea deghizat in haine simple si rupticoase.Era urmat de patru garzi,care de asemenea,sunt imbracati in vesminte simple.In calea padisahului se iscara o cearta intre doi oameni beti,care au inceput si sa se bata.Lumea a facut un cerc in jurul lor si uimit ca si cum ar fi un spectacol,stateau acolo uitandu-se.Suleyman a incercat sa ii desparta,iar unul din ei a scos un pumnal.Spunandu-i sa nu se amestece.Garziile imediat sariira sa il apere pe sultan.A vrut sa dea porunca ,dar exact atunci a aparut si cadiul.El a poruncit sa fie dusi in temnita imediat.L-a recunoscut imediat pe sultan si i-a cerut iertare in numele lor.Sultanul se cunoaste de mult cu cadiul Ebusuud.Unii spun ca il favorizeaza in multe lucruri.

Cei doi s-au asezat undeva si au discutat despre problemele din Istambul.

-De obicei ai multi de astia?L-a intrebat sultanul cu o voce stricta,mai ceva ca deobicei.

-Da,Maria Ta.Dar dupa cum stiti,este ceva normal.Sa mai vezi cate un destept ca asta.

-Totusi sa ai grija si cu revoltele.Am auzit ca a fos o revolta acum cateva zile.Sper ca ati reusit sa o opriti la timp.

-Din pacate nu,Maria Ta.Au fost foarte multe pagube.Dar noroc ca s-a primit marfa noua si am putut acoperii pierderiile.

-Bine.

Sultanul s-a ridicat sa plece,si l-a salutat respectuos pe cadiu,batandu-l usor pe umar.L-a iesirea din piata  il astepta alte garzi cu calul sau pregatit.El avea un armasar maro,cu pete albe si in varsta de 8 ani.Ajuns la palatul Topkapi,era intampinat de mama lui,sultana Ayshe Hafsa.Ea nu avea o expresie tocmai bucuroasa,ci mai degraba ingrijorata.

-Unde ai fost fiul meu?a intrebat ea intretimp ce il imbratisa.

-Te ingrijorezi degeaba.Si de cand trebuie sa iti spun unde merg?

-Mi-am facut doar griji.

-Uite am venit!

-Mai ingrijorata era favorita ta,Mahidevran.

Sultanul s-a dus in odaia favoritei,care l-a intampinat cu o imbratisare.El nu i-a dat prea multa atentie.Ci mai degraba dupa imbratisare,l-a luat repede in brate pe Mustafa,primul sau fiu.

-Mustafa....uite ce mare te-ai facut.

-Mi-a fost dor de tine tata.

-Tuturor le-a fos.Si totusi nu am plecat la razboi.

-Maria Ta....daca ati vrea am putea cina impreuna.A intrebat Mahidevran entuziasmata.

-Alta data,bine?

Sultanul si-a sarutat fiul pe frunte si a plecat in iatacul sau.In fata intrarii era Ibrahim.Care a facut o plecaciune respectuasa.Sultanul l-a poftit in odaie imediat.

-Pargazule,am ceva foarte important sa iti comunic.

-Ce anume Maria Ta?

-Mai degraba am sa iti propun ceva pentru fericirea ta.

-Adica?

-Esti tanar,frumos si puternic.Cred ca ai putea cuceri orice fata ai vrea.De aceea am decis sa te casatoresc.Am sa iti aleg cateva fete potrivite pentru tine si tu sa iti alegi una.Desigur daca vrei.Adica ai varsta potrivita pentru casatorie.

-Va multumesc Maria Ta.Negresit ma voi casatori.Mereu am visat sa am o familie.Va multumesc inca o data.

-Bine maine voi poruncii sa ti se aduca cadanele.

Ibrahim facuse o plecaciune,dar cand sa plece,sultanul isi amintise ceva.

-A,si am uitat sa iti spun te-am numit ingrijitorul caiilor.

-Imi voi indeplini sarcina cu seriozitate,Maria Ta.

-Bine,poti sa te retragi.

A doua zi mai spre pranz,Ibrahim afost chemat din nou de sultan.In odaia sa erau insirate in sir indian zece cadane.Una mai frumoasa ca cealalta.Toate erau imbracate ca niste sultane.In niste vesminte viu colorate si stralucitoare.Fiecare avea la gat si la urechi niste podoabe splendite cu diamante si rubine.Apoi sultanul ii facu semn la Ibrahim sa aleaga una.In ciuda frumusetii fetelor,nu era atras de nici una.Dar totusi alesese o fata cu parul usor ondulat,lung pana la brau,brunet si prinsa partea de sus intro coada.Ochii ei erau apropiati de un albastru.Iar fata ei era rotunda si blanda.Ea era imbracata intr-o rochie superba verde spre mov,cu tot feluri de modele sclipicioase pe ea.

-Ai facut o alegere buna Pargazule!Ii spusese sultanul cu o voce bucuroasa.Pe ea o cheama Esma Nur.E inteligenta,talentata si cu voia Domnului veti fi fericiti.

El se ridicase de pe tron si il intampina pe Ibrahim fericit cu o imbratisare si o usoara bataie pe umar.Ii propuse sa mearga in gradina cu vitoarea sotie sa se cunoasca.Mai mult asta era o porunca decat o propunere,dar evident ca asa era bine sa faca.In gradina se plimbara pe langa fantana si se asezase acolo.De asemenea era prin zona si sultana Hatice.Urmata din spate de cadanele ei.Ea era o fata gingasa si frumoasa.Avea un par lung pana la piept,ondulat,de culoare castanie,stralucitoare.Ochii ei erau de un caprui intes.Hatice avea o rochie alba si deasupra,o tunica de un albastru,mai mult turcoaz.Pe cap avea o tiara cu pietre pretioase.Ea ii observase imediat pe cei doi.Si acest lucru o facu curioasa.Ii urmarira un timp dupa care merse direct la ei.Cand se apropiase de ei unul din garzi strigase"Faceti loc!Sultana Hatice!".Imediat se ridica-sera de pe marginea fantanii.