Vince... și mai cum?

Capitolul 1 "Parker"

Prezent

            Mintea îmi era cu totul în alte părți, iar ora de istorie al domnului Lee nu mai era așa de interesantă pentru mine. Știam că trebuie să ajung acasă, Mia și Tyler se ceartă neîncetat, Finn se plânge de dureri insuportabile de stomac de trei zile, dar la spital refuză să meargă, iar Nymphadora nu a iesit din camera ei de mai bine de o săptămână. Joanna era în schimburi duble la spital, iar săraca Ayla trebuia să se descurce cu frați mei, dar și cu fetițele ei. În timp ce tata și Aaron erau plecați în altă țară pentru a pune noul lor plan pe picioare. Trebuia să scap odată din ora asta și să ajung acasă.

        O linie se lovește zgomotos de masa mea făcându-mă să tresar și să mă uit speriată la cel ce a produs sunetul . Domnul Lee mă privea amuzat și totuși puțin supărat pentru că nu eram atentă . Îmi cunoștea situația , aproape toți profesori mă cunoșteau pentru familia mea enormă la urma urmei cam în fiecare an aveau pe cap unul sau mai mulți dintre noi. Eram zece și eram obositori.

     —  Atât de plictisitoare este ora mea , domnișoară Hall? Mă întreba retoric, îi zâmbesc inocent și ridic din umeri.

         Sunetul clopoțelului se aude, iar agitația produsă de elevii bucuroși că în sfârșit s-au terminat orele și au un întreg weekend să petreacă și să se relaxeze  mă surzește. Am răsuflat ușurată și am ieșit cât de repede am putut din clasă apoi am plecat spre casă grăbită.

          Nu aveam foarte mult de mers așa că în aproximativ zece minute am ajuns acasă. Aveam o casă mare, destul încât să încapă cincisprezece suflete în ea. Familia mea a trecut totuși printr-o perioadă destul de grea, lanțul de restaurante a tatei aproape dăduse faliment, era să ne pierdem casa și probabil am fi ajuns toți despărțiți pe la rudele noastre, dar Aaron, cel mai mare dintre frați, a venit cu o nouă strategie din care eu nu am înțeles prea multe. Iar acum tatăl și fratele meu sunt plecați prin New York să caute un sponsor sau ceva, oricum, mult prea departe de New Jersey.

         Am intrat in casă si mi-am lăsat teneși la intrare, iar ghiozdanul mi l-am aruncat pe canapea. De nicăieri în brațe mi-a sărit Mia plângând și având în mână o păpușă fără păr.

     — Jo, Tyler i-a tuns părul lui Zizi și acum e urâtă! Plânge micuța blondă în brațele mele gesticulând cu păpușa.

     Ea și Tyler nu se înțelegeau niciodată, nu exista moment în care unul dintre ei să nu-l șicaneze pe celălat. Dar cu toate acestea acea legătură frățească era prezentă între ei, dovadă fiind ziua în care Ty îl lovise pe un coleg de al Miei pentru că o tot trăgea de codițe. Chiar dacă a fost pedepsit două săptămâni, Tyler s-a simțit foarte mândru că a reușit să-și apere sora mai mică cu un an.

     — Vai, Doamne, plângi aiurea! Nu te înțeleg, doar o să-i crească la loc, apare și Tyler cu o barbă făcută din părul păpușii lipită cu plasturi,

      — Tyler du-te în camera ta, o să o sun pe mama lui Oliver și o să-i spun că nu mai ai voie să dormi la el în seara asta, ești pedepsit! Mă uit la băiețelul care mă privea încruntat, scoate limba și se strâmbă la mine apoi fuge în camera lui trântind ușa cu toată forța lui.

     O pun pe Mia pe picioarele ei, își șterge lacrimile și pleacă și aceasta în camera ei dându-și părul lung și blond pe spate cu un aer învingător. Fetița asta e o mică "divă", fiind mezina familiei toți o alintă și e obișnuită ca atunci când cineva nu-i face pe plac să se plângă continuu la altcineva până când toți ajungem să-i facem pe plac.

      Merg la bucătărie unde o găsesc pe Ayla, soția fratelui meu, încercând să-și hrănească gemenele de doar unsprezece luni. Ayla și Aaron s-au căsătorit acum un an jumătate și locuiesc împreună cu noi până la întoarcerea soțului ei când se vor muta în centrul orașului.

     — Aleluia, ai venit! Te caută Rosette și te rog spune-i lui Billy să dea muzica mai încet! Îmi spune bruneta cu șuvițe blonde, tunsă scurt și cu ochii albaștri verzui. Ayla se comporta ca o mamă uneori chiar și cu noi nu doar cu fetițele ei, când Joanna nu era acasă ea îi lua rolul.

     —  Finn ce face? O întreb curioasă de starea frățiorului meu mai mic.

     — A plecat cu Joanna la spital, ea bănuiește că ar avea vreo alergie la fructe de mare, îmi spune ea stergandu-si șorțul cu o cârpă deoarece Clarissa a lovit lingurița plină cu piure de piersici.

          Oftez si le pup obrajii celor două gemene și urc scările spre camera mea . Camera mea era ușor de recunoscut , ultima pe holul lung , cu o ușă neagră și un J uriaș făcut din flori artificiale albe . Mă opresc brusc în fața ușii lui Billy și lovesc ușor cu pumnul în ea . Dar evident , el nu aude . Deschid ușa fără să mai bat o dată și regret instant .

       Billy era așezat pe pat împreună cu o fată căreia puteam doar să-i văd părul castaniu , dar ce era de mirat era că cei doi copii se sărutau . Amândoi s-au întors spre mine și am putut să o analizez mai bine pe fată . Avea ochii căprui, un ten alb ca laptele și niște buze mari rozalii , iar acum obrajii ei au prins o nuanță de roșu foarte aprins .

     — Voiam să-ți spun să dai muzica mai încet , atât apuc să spun căci fratele meu mai mic cu un an îmi izbește ușa în față și apoi aud cum închide ușa cu cheia .

        Am plecat apoi în camera mea și m-am aruncat în pat fără să mă schimb. Am stat cu fața în pernă cred că aproximativ două minute până simt cum sunt trasă de picioare până pe marginea patului. Mă întorc și o văd pe Rosette foarte entuziasmată de ceea ce are să-mi spună.

     — Noi două o să mergem la petrecerea unuia dintre prietenii mei și nu poti refuza! Îmi da drumul și eu alunec de pe pat și cad pe covorul pufos din mijlocul camerei mele.

     Rosie este cu adevărat foarte frumoasă are părul lung, blond până pe la jumătatea spatelui, ochii ei sunt de un verde intens în care te poți pierde foarte ușor, niște buze cărnoase și de un roz trandafiriu și este și foarte slabă, cu o talie de viespe. Începe să-mi umble prin dulap aruncându-mi hainele prin toată camera.

        Oricât aș fi vrut nu o puteam refuza, zilele trecute am lăsat-o singură cu cei doi diavoli tasmaniei care, cât dormise ea, i-au desenat pe corp cu carioci. Culoarea s-a dus complet abia după vreo trei zile în care aproape tot timpul și l-a petrecut în baie. Și nu exagerez când spun că nici nu s-a uitat la mine în acele zile.

       Se întoarce spre mine și întinde pe pat un tricou alb ce avea un J verde neon pe spate, iar în fața cu aceeași culoare stridentă scris micuț în partea dreaptă "Josette", tot ea mi-l făcuse cadou de ziua mea anul trecut. Lângă el o fustă neagră , pe care am purtat-o o singură dată la majoratul lui Byron și mai așează pe pat o pereche de dresuri tip plasă. Oftez și intru în baie, îmi fac un duș scurt, apoi mă îmbrac cu hainele alese de Rosie și mă încalț cu teneși mei obișnuiți. Îmi dau buzele subțiri cu un ruj roșu aprins, iar părul brunet mi-l las pe spate.

     Cobor rapid scările, deoarece Rosie deja mă aștepta la baza lor. Purta o rochie galbenă mulată pe corpul ei parcă sculptat și cu un decolteu adânc ce îi expunea pieptul generos. Își învârte cheile pe deget și pornește spre mașină când eu mai aveam doar două trepte, o urmez tăcută și mă arunc pe locul din dreapta al mașinii ei.

        Trec în jur de zece minute și ajungem în fața unei case impunătoare din care răsună o muzică asurzitoare. Coborâm în același timp din mașină, iar ochii mi se opresc pe căsuța poștală neagră ce avea scris pe ea foarte caligrafic cu auriu " Parker". Rosie mă trage după ea spre intrarea în casă și ceva îmi spune că seara asta nu se va termina cu bine.