Vince... și mai cum?

Capitolul 27 "Pot să vorbesc puțin cu tine? "

           — Pot merge și singură , rispostez când Byron intră cu un scaun cu rotile în salon . Azi urma să fiu externată după o săptămână în spital am reușit să-l conving pe doctorul Xavier să mă lase să plec acasă . Memoria încă nu mi-a revenit , dar am fost pusă la curent cu tot ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni dinaintea accidentului .

           — Vei sta în scaun și nu discutăm , ești prea obosită ca să mergi pe picioarele tale , tata mă ajută să mă ridic din pat și să mă așez pe scaun . Am renunțat să mai încerc să-i conving că pot merge și am stat liniștită în locul meu . Am înțeles punctul de vedere al tatei și am iertat faptul că m-a mințit , a făcut-o pentru că se simțea vinovat că i-a oferit mamei bani pentru o noapte și credea că dacă voi afla tot adevărul voi vrea să locuiesc cu Kim și mă va pierde și pe mine după ce a pierdut-o pe mama .

          M-au ajutat să urc in mașină și am pornit spre casă . Eram fericită și zâmbeam  larg , eram conștientă că acasă toată lumea mă va cocoloși , mi se va oferi de mâncat din cinci în cinci minute și voi fi întrebată cum mă simt din minut în minut , dar îi iubesc pentru grija pe care mi-o poartă . Sinceră să fiu nici acum nu înțeleg ce m-a făcut să nu-mi iau vitaminele și ce era în capul meu în perioada aceea , niciodată nu m-aș fi gândit să nu le iau în mod intenționat , țineam la viața mea și la persoanele din ea .

            Când am ajuns acasă am coborât singură și am așteptat ca tata să deschidă ușa . Am înaintat pe holul îngust până în living . Toată familia mea și nu numai au sărit din ascunzătorile lor fluierând și ținând "La mulți ani și bine ai venit acasă !" , toată casa era ornată cu baloane și panglici albastre și mov și pe perete era lipit un poster pe care scria "La mulți ani , Josie !" ce bănuiesc că a fost făcut de frații și surorile mele datorită scrisului nesimetric , dar asta îl făcea mult mai special decât dacă doar dădeau comandă .

          Priveam grupul de persoane care și-au făcut timp să vină la mica mea petrecere surpriză . Aaron cu Ayla își țineau gemenele în brațe și mă priveau cu dragoste , Luan cu logodnicul ei , Logan , Byron care o ținea acum pe Suzzy de mână , Rosie care se așezase pe un fotoliu cu Tyler în brațele sale , Billy împreună cu Belle , Nymphadora și Finn care țineau fiecare în mână câte un balon în forma cifrelor unu și opt , iar Joanna că o ținea în brațe pe Mia . Și pe lângă ei mai era prezentă Kim cu soțul și copii lor , Vincenzo care privea pasiv alături de Caroline care avea o pungă albastră și mare de cadou , Noah cu un buchet uriaș de trandafiri roșii și Mike care avea o pungă mov ceva mai mică decât a Carolinei .

           Fiecare vine și mă îmbrățișează strâns  urându-mi câte ceva de bine . Îmi simțeam lacrimile care amenințau să cadă de emoții .

           — Aduceți tortul ! Strigă Mia entuziasmată și toți încep să-mi cânte clasicul la mulți ani . Mă simțeam pe culmile fericirii , ce puteam să-mi doresc mai mult ? Toată familia și prietenii mei erau aici și erau bucuroși pentru mine . Joanna vine de la bucătărie cu un fel de cărucior cum au cei de la room service pe care era un tot cu trei etaje , zic și eu că l-au făcut mare , e de hrănit o armată aici . Era comandat pentru că știu că nimeni din familia asta nu le are cu cofetăria , ultima dată când am încercat noi să facem un tort acasă am ajuns să mâncăm brioșe comandate cu jumătate de oră înainte de ajungerea tatei căci tortul nostru era un eșec total .

          Am suflat în lumânări și deși cu toții mi-au spus să-mi pun o dorință , nu am făcut-o . Nu mai aveam ce să-mi doresc , cu memorie sau nu eram fericită așa că nu avea rost . Joanna și Rosie au împărțit tortul spunându-mi să mă așez și să nu mă obosesc că ele se descurcă . Am gustat din tort și era perfect , era făcut din cremă de cafea , ciocolată neagră și ciocolată albă , iar pe deasupra era ornat cu marțipan alb și pe ultimul nivel era lipită o poză cu mine murdară de tort de anul trecut .

          Cu toții erau fericiți și discutau între ei , eram atât de prinsă de acest tablou încât nici nu i-am văzut pe Mia și Tyler venind spre mine și lipindu-și degetele pline cu cremă . Au început să râdă și să fugă prin încăpere , n-am mai stat pe gânduri și m-am ridicat și am fugit după ei , împotriva a ce zicea tata . Prima dată l-am prins pe Tyler care se ascundea după canapea , l-am întins pe ea și mi-am frecat fața mânjită de tort de obrajii lui înflăcărați . Când l-am considerat destul de murdar m-am ridicat și m-am dus după Mia care se făcuse mică după mama ei . Am luat-o în brațe și ea crezând că mă poate domoli mi-a cuprins capul cu palmele ei micuțe și m-a sărutat pe frunte . I-am distrus speranțele când m-am apropiat de farfuria mea cu tort și am luat cu degetul niște cremă de cacao și i-am dat pe nas făcând-o să râdă cu poftă . M-am dus la baie să mă spăl pe față și când m-am întors toată lumea se uita la mine .

           — Josie mai avem o surpriză , tata vine lângă mine și îmi arată scările . M-am lăsat condusă de el și restul ne-au urmat. Ne-am oprit în fața ușii mele și el m-a îndemnat să o deschid . Cu mâinile tremurânde am apăsat pe clanță și am intrat în cameră , iar inima mi s-a topit . O renovaseră !

           Trei dintre pereți erau vișinii , iar al patrulea era complet alb și pe mijlocul lui scria caligrafic "scrie un gând frumos" . Patul era la locul lui înconjurat de două noptiere cu o lampă pe fiecare și pe perete erau lipite o mulțime de poze cu mine și ceilalți înconjurate de luminile . În partea opusă a camerei era dulapul alb la baza căruia erau lipite niște mănuțe de diferite culori sub care scria "Familia ta te va iubi mereu" , iar lângă el era biroul alb cu laptopul meu pe el și încă câteva lucruri . Pe ultimul perete vișiniu era fereastra cu draperii albe și fine lângă care era rezemată o scară mobilă și câteva rafturi pline cu acuarele ca să-l pot picta  . Și pe jos era un covor alb și pufos pe care mai că-ți venea să dormi . Mi-am îmbrățișat strâns familia și am invitat pe toată lumea să scrie ceva pe perete .

           — Pot să vorbesc puțin cu tine? Întreabă Noah care rămăsese la urmă și părea foarte serios .

           — Desigur , ce e ? Îi fac semn să se așeze lângă mine pe patul cu așternuturi albe și vișinii .

           — S-a mai întâmplat ceva în ziua în care ți-ai pierdut memoria , ceva ce doar noi doi știam , deoarece nu ai apucat să-i spui familiei tale , vorbește calm și eu ascult foarte interesată . Ai acceptat să fii iubita mea ! Spune ușurat , iar eu mă uit la el încercând să-mi dau seama dacă e o glumă proastă sau nu , dar seriozitatea din ochii lui făcea să pară că e adevărat .

____________________________________

          Ce părere aveți despre mărturisea lui Noah ?

         Și să nu uit , am în plan să continui și "Pe muchia subțire a crimei " așa că dacă aveți timp aș fi foarte fericită să aruncați un ochi și la ea ! Bezeleee !