Vince... și mai cum?

Capitolul 12 "A sărit pe geam !"

Am senzația că-mi va exploda capul , mă simt obosită și e abia 12:06 . Nu am făcut prea multe azi , i-am scos pe Peanut și Roscoe la plimbare și am avut grijă de cei mici , dar a fost destul să mă pună la pământ . Copii ăștia în alte vieți au fost diavoli tasmanieni , sunt sigură . O bătaie în ușă mă face să-mi ridic capul din pernă , morocănoasă .

- Jo ? Putem vorbi ? Dory își strecoară corpul cu niște foi în mână , privindu-mă cu ochii mari .

- Nu mă simt bine , după ce mă trezesc , mă așez din nou comod și închid ochii .

- Dar vreau să-ți povestesc ceva , insistă ea pe o voce joasă , dar durerea de cap mi se accentuează .

- După ce mă trezesc , mârâi sperând să plece ca să pot dormi .

- Dar... mai încercă ea și dacă mai continuă mult o dau afară și închid ușa .

- Nu acum , Nymphadora! Mă răstesc iar ea pleacă în sfârșit .

***

- Și e gata ! Îi spun Aylei și Joannei când văd că toată mâncarea pregătită și gata să fie servită . Îi chem eu , o anunț și merg în capătul scărilor . La masă toată lumea , țip încât să mă audă toți și drept răspuns primesc sunete de pași .

Ne așezăm toți la masă și atunci observ că Nymphadora nu a coborât . Probabil e încă supărată după ce am țipat la ea , are tot dreptul să fie , mai ales că după am uitat să mai trec să-mi povestească ce voia . Le spun celorlalți motivul pentru care mă ridic și urc spre camera ei . Bat , dar nu răspunde nimeni . O strig , dar tot nimic . Încerc să deschid ușa și pare că ceva o blochează . Mă împing mai tare și mă crispez când văd că noptiera ei era cea care bloca ușa și nici urmă de Dory .

Simt adierea vântului și îmi îndrept atenția spre fereastra deschisă . Acum totul prinde sens a sărit pe fereastră exact în copacul de lângă , realizez când văd bucata de material ruptă probabil din tricoul ei . Cobor într-o grabă la bucătărie unde toți mâncau în liniște .

- Nymphadora a fugit ! Arunc bomba fără să-i pregătesc și o parte chiar se îneacă . Am țipat azi la ea și nu voiam să o ascult și probabil a pățit ceva grav pentru că a fugit . Ea nu e acolo ! Nu e ! Noptieră era... bloca ușa și geamul... A sărit pe geam ! Încerc să le povestesc , dar încep să plâng și să mă bâlbâi în ultimul hal , nici nu știu dacă au înțeles tot ce am zis .

E numai vina mea ! Nu trebuia să țip la ea ! Ce fel de soră sunt și eu ? Dacă era ceva important ? Eu... Eu... Eu am eșuat ca soră !

E ora 20:35 afară s-a întunecat puțin și cine știe de la ce oră a plecat . Decidem rapid cum ne împărțim , eu o voi căuta prin parc , Aaron , Byron și Rosette o vor căuta în oraș . Ayla și Joanna vor suna la toate rudele noastre și prietenii ei . Iar tata și Billy au plecat spre periferie .

Mi-am luat pe mine doar un cardigan negru , teneșii și mi-am prins părul în coc . Am făcut o poză la poză ei din albumul școlii pentru că în aceea i se observau cel mai bine trăsăturile și am luat-o la fugă până în parc . Am încercat și să sunăm la poliție , dar încă nu au trecut douăzeci și patru de ore ca să poată să o declare dispărută .

M-am oprit la fiecare persoană întrebând cu disperare dacă nu au văzut-o , dar primeam mereu același răspuns . Nu . Nimeni nu a văzut-o . Sau nimeni nu i-a dat atenție , cum nici eu nu i-am dat . M-am așezat pe o bancă și am început să plâng în hohote , dacă i s-a întâmplat ceva ? Dacă nu o să o mai văd vreodată ? Dacă a răpit-o cineva ? Toate gândurile acestea îmi treceau prin minte și mă copleșeau .

- De ce plângi , drăguță ? O bătrânică se pune lângă mine vorbindu-mi blând .

- Sora mea mai mică a fugit de acasă și e doar vina mea , șoptesc printre hohote .

- Cum arată surioara ta ? Întreabă , iar eu îmi scot telefonul și îi arăt poza . Am văzut-o acum aproximativ o oră , a trecut pe aici spre stația de autobuz , mă informează și inima mi-o ia la goană .

Mă ridic de pe bancă și îi mulțumesc rapid , trebuia să ajung la stația aia de autobuz . Citesc fugitiv toate destinațiile . Mall-ul . Grădina Zoologică . Școala de balet la care participa . Și aeroportul . Dar ea putea fi oriunde între aceste stații .

Ultima cursă a autobuzului trece și urc , sper din tot sufletul să fie la balet . Drumul mi s-a părut infernal de parcă nu se mai termina . Am coborât și am început să caut prin clădire . Era deschis pentru că pe la ora asta se ținea un club de studiu la care mai mergea Maya . Dory nu era acolo clar pentru că participau doar elevii de liceu .

M-am dus la baie și am intrat în una dintre cabine , dar când am citit ce era scris pe pereți inima mi s-a oprit .

" Nymph e o fraiera ! " , " Nymphadora e o curvă " , " Hall nu e bună de nimic " , " Nymphadora nu stie să danseze " , " Nymphadora nu are prieteni " , " Pe Nymph nu o iubește nimeni " , " Nymphadora e urâtă " , " Nymph e o slăbănoagă ! "

Iar astea sunt doar o parte a lucrurilor jignitoare scrise la adresa surorii mele . Ce copile obraznice își permiteau să vorbească de sora mea în acest fel . Asta voia Dory să-mi spună ? Dumnezeule ! De ce nu am ascultat-o ? Am pozat fiecare perete din fiecare cabină în care existau astfel de mesaje . Aveam să cer ca obrazniciile astea să fie pedepsite .

Clar că ea fuge dacă nu se simte dorită , probabil i-a luat timp să-și facă curaj să vină la mine să-mi povestească , iar eu ca o idioată , am respins-o . Dacă pățeste ceva sau își face singură rău nu mi-o voi ierta niciodată ! Am fost o soră oribilă , dar trebuie să o găsesc să mă revanșez față de ea !