Vince... și mai cum?

Capitolul 16 "Blocat cu tine"

           — Îți bați joc de mine ?! Mă răstesc nervoasă la roșcata din fața mea care mă privea cu părere de rău .

           — Scuze , Jo , dar mama ține să merg cu ea la yoga , spune că asta ne va apropia mai mult , nici măcar nu m-a lăsat să-i explic la ce ai nevoie de mine , își trece mâinile repetitiv prin părul ei de foc și oftează adânc .

           — E ok , o să schimb mai multe autobuze sau ceva , mă descurc , îmi mușc buza inferioară în încercarea de a găsi o soluție . Aaron și Ayla sunt ocupați cu mutarea lor în propria lor casă , tata și Joanna sunt prinși la serviciu și n-ar putea lipsi un weekend întreg , iar Rosie și Byron sunt pedepsiți pentru că s-au furișat la o petrecere la care tata le-a interzis să meargă .

           — De fapt , lungește ultima vocală , l-am rugat pe Vince să te ducă , spune și zâmbește strâmb la privirea "sper că glumești" pe care i-o arunc , a fost de acord , sunetul produs de telefonul ei o face să tresară , citește și același zâmbet ciudat îi apare pe chip . Ajunge aici în 5 minute !

             Privesc cum eram îmbrăcată și mă panichez , eram cu niște pijamale roz cu unicorni de la Aaron , referință că el mereu mă va vedea mereu ca pe aceași copilă pe care tata a adus-o acasă , înfășată într-o păturică roz cu unicorni . M-am schimbat rapid într-un crop top roșu simplu și o pereche de blugi negri cu talie înaltă , mi-am trecut rapid peria prin părul lung și brunet și m-am încălțat cu teneși mei Vans . M-am întors spre Care exact în momentul în care Rosie mi-a strigat numele de la parter . Am apucat geaca de piele din dulap și mi-am luat rucsacul în care aveam câteva haine pentru cele trei zile .

            Toată excursia asta avea scopul de a o găsi pe bunica mea . După moartea mamei , bunica , Daisy , a rămas în grija surorii mai mici a mamei , Kim , ce pe atunci abia împlinise șaisprezece ani . Tata le-a cerut să nu se apropie de mine ca nu cumva șocul ca mama și-a dat viața pentru mine să nu fie prea mare , iar după multe certuri au fost nevoite să respecte dorința tatei . Dar de atunci tata a pierdut legătura cu ele și acum nu știu dacă le voi putea găsi .

           Am căutat pe net cimitirul unde zace mama , iar acolo va fi prima oprire . Ajung jos și frații mei cei mici , înafară de Billy , mă privesc cu ochii mari și triști . Îi sărut pe rând pe creștet și îi iau în brațe , mi-am luat la revedere și de la cei mai mari și plec spre Vince . Toată atenția lui era la telefon , nici măcar nu m-a privit , s-a ridicat de pe capotă și a intrat în mașină . M-am urcat și eu la rândul meu și mi-am aruncat rucsacul pe bancheta din spate .

           — Mă poți lăsa la prima stație de autobuz dacă nu-ți face plăcere prezența mea , sparg stânjenită liniștea care se așezase între noi .

           — N-am nimic mai bun de făcut , mormăie fără să se întoarcă spre mine . Se apleacă ușor și pornește muzica acum pe fundal răsunând "Falling" de Trevor Daniel .

        Am oftat adânc și mi-am sprijinit ușor capul de geam . Mi-am închis ochii și îmi imaginam momentul când o să mă întâlnesc cu mătușa și bunica mea . Mă vor îmbrățișa ? Mă vor urî pentru că nu le-am vizitat până acum ? Îmi vor spune să plec și să nu mai revin ? Orice e posibil .

          Telefonul lui Vincenzo a început să sune scoțându-mă din gândurile mele . Am rămas în aceași poziție ghemuită și cu ochii închiși , iar când vocea sa răgușită a pronunțat cuvintele "Da , Sara ? " m-am închis mai bine în carapacea mea urmând apoi să adorm .

***

      M-am trezit speriată când l-am auzit pe Vince lovind capota și înjurând nervos . Am coborât din mașină și un fior mi-a străbătut tot corpul făcându-mă să tremur puțin . M-am apropiat de el și mi-am așezat ușor palma pe umărul lui făcându-l să tresare vizibil .

           — Ce s-a întâmplat ? Îl întreb când se întoarce spre mine .

           — Ți-e frig ? Mă ignoră și își dezbracă geaca de piele punând-o pe umerii mei înainte să-i răspund .

           — Pot ajuta cu ceva ?

           — Nu prea cred , am sunat la cei de la tractări și nu pot veni decât mâine dimineață și mai suntem și în pustietate ! Se agită nervos trântind portiera aproape prinzându-mi degetele .

           — Nu putem face nimic decât să așteptăm până dimineață , răspund pe un ton calm și blând .

           — Dacă știam că voi rămâne aici blocat cu tine , n-aș mai fi venit , mormăie mai mult pentru el crezând probabil că nu l-am auzit .

          Mi-am mușcat dureros buza și odată cu sângele care începu-se să-mi fiarbă din cauza nervilor și a orgoliului meu rănit , mi s-au pus și picioarele în mișcare . Mi-am dat jos geaca lui și mi am luat o bluză de trening de a mea și apoi mi am pus ghiozdanul în spate .

           — Nu te-a obligat nimeni să vii cu mine , dar las-o așa o să fii blocat singur până vin cei de la tractări și o să te duci acasă , țip profitând de faptul că nu mă aude nimeni , arunc cu geaca în el și plec nervoasă .

           — Josette... este tot ce spune și lovește din nou mașina . Unde te duci ?

           — Departe de tine , îți fac o favoare ! Strig și măresc pasul .

           Am deschis telefonul și am strâmbat din nas când am văzut că mai aveam 20% baterie și nici semnal nu mai aveam . M-am oprit și am căutat în ghiozdan bateria externă . Am răsuflat ușurată când am găsit-o și am conectat-o imediat la telefon . M-am ridicat și am văzut niște faruri venind din spatele meu . A încetinit ușor fără să fie nevoie să fac vreun semn . Nu era mașina lui Vince ci una gri metalic , dar mai multe detalii nu văd din cauza întunericului care ne înconjoară .

            Geamul fumuriu coboară încet permițându-mi să văd cele două persoane din mașină . Erau doi bărbați cu vârste cuprinse între douăzeci și cinci și treizeci , cel de la volan avea părul negru destul de lung și prins într-o coadă , ochii verzi spre galben , un ten bronzat  și un cercel în buza inferioară . Cel de lângă el avea părul blond , un început de barbă , tenul deschis și ochii albaștri .

           — De ce e o prințesă ca tine singură pe aici ? Mă întreabă cel de la volan analizându-mă din cap până-n picioare .

           — Louis eu zic sa o ajutăm , continuă cel de al doilea .

           — Eu... eu nu am nevoie de ajutor , mă bâlbâi agitată .

          — Nu putem lăsa o domniță neajutorată aici unde nu e absolut nimeni , amândoi coboară din mașină , iar eu încep să tremur terifiată înghițind în sec .