Vince... și mai cum?

Capitolul 21 "O duc eu "

           — Ce-i , Jojo , nu-ți mai place dansul ! Îmi șoptește senzual la ureche și mă strânge mai tare de talie .

              Îmi mușc buzele și mă las din nou să alunec îl lumea melodiei și să plutesc parcă în brațele lui . Uitasem că are iubită , uitasem că Noah se putea întoarce în orice moment , uitasem de tot și de toate .

           — Cât ai băut , Vince ? Îmi urc mâinile și le împreunez după ceafa lui și-l trag spre mine ca să ajung la urechea sa .

           — Nu destul încât să dau naibii tot , să te iau pe sus și să fug cu tine de aici , mă privește pătrunzător , iar eu mă opresc .

           — Și ce te oprește să o faci ? Îl întreb vrăjită de alcool și de săi tulburi .

           — Enzo , dragule , vocea ascuțită și pițigăiată a Sarei se face cumva auzită peste toată gălăgia de aici , iar Vince își ia mâinile de pe mine , acum simțind o oarecare răcoare . Și ea... , aruncă cuvintele cu dezgust când mă vede .

           — Stai calmă , Barbie , nici mie nu-mi face plăcere să te văd , pufnesc și mă uit la ea cum se agață se Vincenzo .

           — Vrei tura a doua , drăguță? Mă privește pe sub genele false , nu aveam o problemă cu faptul că se machia , îi ieșea bine , dar din păcate machiajul nu-i înfrumusețează și sufletul .

           — Se pare că ai uitat cine și-a luat-o mai tare , îi fac din ochi și plec .

                 Ajung înapoi unde sunt prietenii mei și mă așez la locul meu ascultându-le atentă discuția . Plănuiau să mergem toți undeva peste două săptămâni , adică de ziua mea , dar nu ăsta era scopul plecării , ci doar să ne distrăm și mă simțeam oarecum ciudat că ei uitaseră de ziua mea având în vedere că în acel grup erau doi dintre frații mei și prietena mea cea mai bună . Curând s-au alăturat și Vince cu Sara la discuție fiind și ei de acord cu plecarea lor la munte .

           —Unde pleci ? Întreabă Caroline când dau să mă ridic .

           — Până la baie , mă ridic și simt cum camera se învârte în jurul meu și cad înapoi pe canapea .

           — Ești bine ? Se repezește Rosie lângă mine .

           — Da , doar ca am omis sa mi iau vitaminele azi , recunosc și Caroline mă lovește ușor peste umăr .

           — Haide , te duc acasă ! Se ridică Noah și îmi întinde mâna să mă ajute .

           — O duc eu , intervine Vincenzo , ferind-o deloc subtil pe Sara la o parte . Tu ai băut destul de mult și nu poți conduce , oferă el explicația nepăsător .

           — Dar...

           — Dar dacă vă va prinde poliția și îți va lua permisul ce o să faci? Și mai rău , dacă o să faceți accident , ea e oricum slăbită cum va supraviețui , îl manipulează fără niciun regret , iar vărul sau îi cade în plasă . Îmi apucă mâna și mi-o trece pe după gâtul său , iar Caroline îmi pune geanta neagră pe umăr și mă sărută protectiv pe frunte , apoi Vince mă conduce afară .

             Aerul rece îmi curentează pielea și încep să regret ca nu mi-am luat o geacă sau ceva pe deasupra . Purtam o fustă din denim mulată pe șoldurile mele și un top verde neon , iar în picioare aveam o pereche din sandalele cu toc ale Aylei . Mă simțeam obosită acum , iar capul mă durea îngrozitor . Deschide portiera și mă așează atent pe scaun , îmi pune centura și apoi se așează la locul lui . Iese din parcarea clubului și accelerează .

           — De ce nu ți-ai luat medicamentele ? întreabă serios fără să mă privească .

           — Nu am voie deloc să am în organism alcool , nu trebuie să consum nici înainte , nici după ca să aibă efect și știam că vom veni aici și m-am săturat să stau mereu deoparte în chestiile astea , explic și regretul mi se cunoaște în glas , poate era mai bine să nu beau nimic . O senzație de greață și un gust acru mă face să mă panichez . Oprește ! Țip și îmi decuplez centura . Se oprește , iar eu ies din mașină și încep să dau tot afară din mine . I-am simțit mâinile lui Vince prinzându-mi părul grijuliu ca să nu mă încurce . Când simt că sunt mai bine , brunetul îmi întinde niște șervețele umede , o sticlă de apă și un pachet de gume . Îmi clătesc gura și iau o gumă , apoi mă șterg pe față mulțumindu-mi în minte că nu m-am machiat .

           — Ai mâncat azi ? Mă întreabă când ne întoarcem în mașină . Josette , îmi spune numele când nu îi răspund , uită-te la mine ! Ai mâncat azi ?

           — Nu... , mă fâstâcesc ca un copil mic , nu era vorba că nu aveam mâncare căci Ayla făcea zilnic , dar nu aveam eu prea multă poftă de mâncare . De fapt , am mâncat un măr și un corn cu ciocolată , punctez de parcă e o evoluție .

           — Nu-i destul , te duci acasă și mănânci , pornește mașina .

           — S-o crezi tu , mormăi întorcându-mă cu spatele la el .

           — Atunci mergem la mine acasă și o să mănânci forțat , ai vitaminele la tine în geantă ? Hotărăște fără mine și dacă nu aș fi atât de slăbită aș riposta .

           — Nu , îmi mușc buza superioară și mint cu nerușinare în speranța că mă va lăsa acasă .

           — Atunci îi zic lui Byron să-mi dea numărul lui Aaron și te va hrăni cu forța el , își scoate telefonul și se pregătește să tasteze un mesaj .

           — N-ai voie să zici cuiva că nu mănânc , mă enervez și parcă prind putere din cauza nervilor .

           — Ești anemică nu trebuie să fii și anorexică , așa că ori îi zic fratelui tău de problema ta ori scoți pastilele alea din geantă și nu mă mai minți .

           — De unde știi ? Întreb uimită și scot tubul cu vitamine pe care ar fi trebuit să le iau .

           — Ți-ai mușcat buza de sus , așa te pregătești tu să minți , spune și până acum nu am realizat niciodată că fac asta .

           — Eu mereu îmi mușc buzele , intru în defensivă .

           — Parțial corect , de obicei o muști pe cea de jos , acum ai mușcat-o pe cea de sus , oprește și se întoarce cu totul spre mine . Am ajuns ! Coboară el și până să o fac și eu , el înconjoară mașina , îmi deschide portiera și mă ajută .

               Era aceeași casă de la petrecere . Ne-am oprit în fața ușii ca să o deschidă în timp ce cu o mână mă susținea de talie ca să nu mă dezechilibrez . Adevărul e că m-aș fi putut descurca să stau singură pe picioarele mele , doar că îmi plăcea că cineva să-mi poarte de grijă câteodată . M-a dus până la bucătărie și m-a așezat pe scaun și a plecat în altă cameră lăsându-mă să analizez în liniște locul . Totul era decorat în nonculorile alb și negru , iar la masă erau doar două scaune ceea ce pentru mine era ciudat fiind obișnuită cu o familie mare , chiar și la Aaron erau șase chiar dacă în mod normal ar fi fost doar el Ayla și fetele , aveau în plus căci își mai doreau copii .

           — Ți-am adus niște haine în caz că vrei să te schimbi , un tricou de al meu , o pereche de pantaloni uitați de Milah aici și o pereche de șosete , se întoarce îmbrăcat acum cu o pereche de pantaloni gri de trening și un maieu alb și lasă lângă mine câteva haine . Deci ce vrei să mănânci ?

____________________________________

Gata și capitolul ăsta! Vă aștept părerile ! Bezeleee !