Ne-am întors ținându-ne în continuare de mână. Și-a făcut curaj și a început să-mi povestească despre mama lui, Anne. Din cele aflate de la el, era o femeie cu părul lung, blond și natural ondulat, ca al unei păpuși, ochii calzi și căprui ca două caramele lăsate în soare. Cu pielea albicioasă ca laptele, buzele subțirii și roșii, micuță de statură și nu avea peste cincizeci de kilograme.
Vorbea cu dragoste despre ea și era prins în imaginea pe care o avea în minte cu femeia care i-a dat viață, atunci când îmi povestea. Îl priveam și-i absorbeam atât cuvintele cât și fiecare mișcare a feței când le pronunța. Îmi povestise și despre ultima lună petrecută cu ea. Pe lângă seara în care ea l-a adus aici, au mai fost în toate locurile pe care ea mai voia să le viziteze o dată înainte să plece. El a urât mereu lejeritatea cu care mama lui vorbea despre faptul că nu mai avea mult timp de trăit, nu a înțeles niciodată de ce nu a luptat mai mult și de ce și-a acceptat soarta atât de rapid.
Au fost într-un parc de distracții pentru că ea voia neapărat să se dea în acea roată uriașă. Apoi au făcut o vizită la New York, deoarece ea nu a reușit niciodată până atunci să-l vadă decât în poze și era unul dintre visele sale să ajungă să vadă Statuia Libertății de aproape. Au fost la karaoke, deoarece acolo s-au întâlnit părinții lui și ar fi vrut să retrăiască acele amintiri atât de dragi lor. Iar fiecare seară și fiecare zi au petrecut-o în familie.
Aș fi vrut să-l întreb, deși cu riscul să-l și îndepărtez, cum s-a simțit și după moartea ei, dar am ajuns din nou în fața casei și el și-a desprins mâna de a mea. M-am simțit cumva goală și parcă îmi era oarecum frig acum, dar vântul nici măcar nu adia.
Am intrat înapoi în casa plină de oameni și m-am îndepărtat de Vince în căutarea Carolinei. O găsesc în bucătărie urcată cu fundul pe blatul negru și cu Andrew foarte aproape de ea privind-o pofticios. Am analizat-o mai bine pe prietena mea și am observat urmele întinse de ruj roșu din jurul buzelor ei.
— V-ați distrat, porumbeilor? Întreb zâmbind cu subînțeles și obrajii Carolinei prind nuanța unei căpșuni.
— Și încă cum, își linge șatenul buzele și primește o palmă ușoară după ceafă de la roșcată.
— Nu cred, Josette Hall? O voce masculină mă face să mă întorc și îl văd pe Adam Foster, un alt fost coleg din liceu, unul dintre prietenii lui Andrew. Adam avea părul brunet și ochii albaștri, dar diferiți de ai lui Vince, erau cu un ton mai deschis și nu i-am văzut niciodată să se schimbe în funcție de starea lui sau poate doar nu am fost eu atentă la asta. Era înalt și bine făcut datorită sportului pe care-l juca, fotbal american. Am vorbit de multe ori cu el de-a lungul celor patru ani și a fost întotdeauna politicos și prietenos cu mine. E cumva o reuniune căci nu credeam că am să întâlnesc atâția colegi, face doi pași și ajunge lângă mine și mă strânge puternic în brațe.
— Bună, Adam, îl îmbrățișez și îi zâmbesc foarte călduros, ce mai faci?
— Păi, la fel ca și tine, am venit să petrec. Am auzit ce ți s-a întâmplat, cum ești?
— Ce repede umblă vorba, râd, mult mai bine acum, îi raspund într-un final și el mă mai trage încă o dată la pieptul său.
— Mă bucur că ești bine, iubire, mă sărută pe obraz destul de aproape de colțul gurii și eu chicotesc. Nu o vedeam ca pe un gest amoros, ci mai mult ca pe unul prietenesc. Nu era prima dată când o făcea, îl cunoșteam din primul an de liceu și niciodată nu mi-a dat alte semnale cum că ar simți ceva pentru mine. L-am perceput ca un mod de al său de a se comporta cu fetele pe care le considera prietenele sale și atât, căci nu eram prima fată pe care o pupa în acel loc. Poate pare puțin deplasat, dar așa era Adam, nu ținea cont de ce credea lumea.
— Foster, ia mâinile de pe ea! Atenția noastră se îndreaptă spre Vincenzo care ne privea încruntat. Plimbă ursul după Eva, zice răutăcios și Adam își plimbă privirea de la mine la Vince care se afla la un metru depărtare.
— Oh, nu știam că voi doi v-ați cuplat, nu v-am văzut niciodată împreună prin liceu, arată uimit, ceea ce înseamnă că i-a înghițit minciuna.
— Ne-am ținut relația ascunsă, mă trage Vince în brațele lui și eu îl lovesc peste umăr ucigându-l din priviri.
— Of, ce trist, chiar voiam ca Josette să fie următoarea mea cucerire, mimează, Adam, o dezamăgire falsă.
Adam pleacă și în ciuda așteptărilor mele, strânsoarea lui Vince s-a mărit, apăsându-mă mai tare de trupul său. M-am întors cu fața spre Caroline ca să realizez că aceasta a dispărut și la fel și Andrew.
— A plecat împreună cu Cross și la cum le ardea focul din ochi nu cred că se vor întoarce prea curând și dacă nu vrei să le urmăm exemplul și să o luăm spre camerele care parcă abia ne așteaptă, eu zic să mergem acasă, îmi șoptește grav la ureche și picioarele parcă îmi devin de gelatină.
Mâinile sale îi erau poziționate pe șoldurile mele și mă strângeau ușor, apăsându-se în carnea mea. Aveam o căldură bizară în pântece pe care nu știam cum să o explic, iar asta mă cam speria. Tremuram și speram să nu se observe chiar atât de tare, deoarece nu voiam să par penibilă în fața lui și din nou nu știam motivul pentru care eram atât de emoționată.
— Și dacă mă tentează prima variantă?
M-am surprins mai mult singură decât l-am surprins pe el. Am cules curajul din tot corpul meu pentru a reuși să zic acele cuvinte, dar l-am pierdut pe tot imediat cum acesta și-a prins buza inferioară între dinți și i-a dat drumul ușor, stârnind toți fluturii din stomacul meu, care nu își aveau locul acolo.
S-a aplecat ușor și a lăsat distanță de doar câțiva centimetri între buzele noastre, distanță pe care mă abțineam să nu o distrug chiar eu. A suflat cald peste fața mea și când credeam că mă va săruta, și-a lipit buzele de fruntea mea, zăbovind cu ele acolo.
— Să mergem acasă, mă prinde pentru a doua oară de mână în această seară și mă conduce până la mașina să.
M-am așezat pe locul pasagerului, cu genunchii îndreptați spre portieră și cu privirea spre geam. Nu i-am zis nimic și nici el mie, dar mii de gânduri începeau să mă amețească, apoi m-a lovit întrebarea.
Nu sunt destul de bună?
Când am ajuns la mine acasă, i-am spus un "mulțumesc" sec și am ieșit trântind portiera. Aproape am fugit până în casă și dacă nu aș fi avut tocurile, aș fi făcut-o la propriu, mai ales când l-am auzit și pe el ieșind și strigându-mi numele. Nu m-am oprit am intrat în casă și am închis ușa în urma mea apoi am luat-o la pas pe scări și puțin îmi pasă că mi-aș putea trezi familia. Voiam doar să ajung în camera mea și în confortul patului meu ceea ce am și făcut.
Ce era greșit la mine? Eram prea palidă? Prea scundă? Prea ciudată? Prea insuportabilă? Erau de vină ochii mei căprui plictisitori? Sau buzele mele mici și uscate? Nu eram destul de bine proporționată? Sau era o problemă cu anemia mea? Aveam dinții prea strâmbi și îmi trebuia apărat dentar? Sau poate părul prea despicat la vârfuri și trebuia să mă tund? Dar ar putea fi și coșurile care îmi mai apăreau pe față și de care mă chinuiam să scap?
Și așa, pentru prima dată după mult timp am început să mă chestionez pe mine însumi doar pentru că un baiat nu mă place.
____________________________________
Capitolul 40
Vă aștept părerile!
Bezeleee!🤍🤍
CITEȘTI
Vince... și mai cum?
Romance. De ce suntem atrași de persoanele pe care în mod normal nu le suportăm? Este întrebarea care o macină de ceva timp pe Josette. Paradoxul creat între ea și Vince îi intrigă pe amândoi. Ea sensibilă. El nepăsător. Ea irascibilă. El mai mereu...
