Vince... și mai cum?

Capitolul 8 "Să nu mai bei , Josette ! "

           — Mia dă-te jos de pe piciorul meu ! Țip la claia de par blond care stă agățată de mine de mine de zece minute deja .

                Tata , Joanna , Ayla și Aaron sunt plecați în oraș , iar eu am rămas cu frații mei acasă și cu Marissa și Clarissa . Rosie doarme si Dumnezeu știe unde e Byron . Mia i-a scos roțile unei mașini de a lui Tyler și am pedepsit-o , iar acum nu mai are voie la desene .

              Proastă idee !

               Acum stă ca un urs koala în jurul piciorului meu și nu o pot da jos . Marissa doarme liniștită , dar nu pot spune la fel si despre Clarissa . Micuța plânge și nu vrea nici mancare , are scutecul curat și nici faptul că o legăn nu ajută .

                Cineva bate la ușă și mă chinui să ajung la ușa pe care o deschid cu singura mâna liberă . În spatele ei stă nimeni altul decât Vincenzo care mă privește oarecum amuzat și mirat . Arătam ca un dezastru , purtam tricoul pe care l-am luat de la el , o pereche de pantaloni scurți și nelipsitele mele șosete . Aveam un coc dezordonat în vârful capului și o față obosită .

           — Pot să o țin? Întreabă și își întinde mâinile spre cea mică , îi fac semn că nu are decât și o las să o ia în brațe . Nu trec nici două minute că deja Clarissa se oprește , ba chiar începe să gângurească fericită .

           — Tace ? Cum de tace ? Ce i-ai facut ? Vorbesc fericită că în sfârșit nu mai aud plânsul asurzitor al nepoatei mele . O mai leagănă puțin și ea adoarme , înaintează și o pune în patuțul ei de lângă Marissa .

           — Acum e rândul meu ! Țipă Mia și îi sare în brațe lui Vincenzo și totodată mă sperie pe mine .

           — De ce te plac rudele mele mai mult decât pe mine ? Mormăi nemulțumită , mă chinui de o grămadă de timp să fac liniște , iar el reușește în primele cinci minute .

           — Unde e Byron ? Mă întreabă când o lasă pe Mia jos , iar această fuge în camera ei .

           — N-am nicio idee , a plecat de dimineață , răspund și mă duc la bucătărie unde încep să spăl vasele rămase de la cina de aseară . Nu mai spune nimeni nimic și mai apoi aud cum ușa de la intrare se deschide și se închide la loc .

***

               Seara mă găsește în camera Mayei , împreună cu Caroline , toate trei întinse pe covorul ei mov încercând să numărăm steluțele fosforescente care erau lipite pe tavan . Cam greu datorită celor câteva shot-uri de whisky , dacă tatăl ei află cel mai probabil o să o pedepsească pe Maya , iar eu și Caroline o să rămânem la mila alor noștri . Bine că părinți ei nu sunt acasă .

           — Știți ceva ? O să-l sun pe Enzo și o să-i spun tot ce simt pentru el ! Că e un bou idiot care nu merită dragoste de la absolut nimeni ! Bolborosește libelula încercând să se ridice după telefon .

           — Da , așa să faci ! O încurajez eu și Caroline în același timp foarte serioase .

           — Alo ?! Întreabă șatena când pare că a răspuns .

           — Maya , ți-am spus să mă lași în pace ! Se aude el țâfnos de la celălat capăt al firului .

           — Voiam să-ți spun doar că... , începe aceasta foarte nervoasă , că mi-e dor de tine , lacrimile țâșnesc din ochii ei că dintr-un gheizăr .