Vince... și mai cum?

Capitolul 33 "Maya"

            M-am ridicat ca și arsă și am fugit spre dulap ascunzându-mă după ușa acestuia, am luat niste haine la întâmplare și am gonit-o spre baie. M-am schimbat într-un tricou negru și pantaloni scurți de aceeași nonculoare. Când roșeața din obraji dispare mă întorc în cameră. El stătea întins în patul meu privind prin mapa mea cu desene. I-am luat-o din mână și am primit din partea lui o privire pe care nu am putut să o descifrez. Mă mișcam prin cameră cu ochii lui asupra mea, iar asta mă intimida teribil. Pielea mi se furnica, iar mâinile îmi tremurau cu peria pe care încercam să o trec prin părul ud și încâlcit. Culoarea obrajilor mei devenise înapoi roșie și mă simțeam înfierbântată. Am lovit peria de birou și l-am înțepat cu privirea.

           —Ce s-a întâmplat? Curiozitatea mea nu a putut să se mai abțină, dar totuși, cine nu ar fi curios.

           — Ce s-a întâmplat? Repetă după mine, iar eu simt cum mă și enervez, urăsc să nu primesc un răspuns când pun o întrebare, pun întrebarea ca să-mi răspunzi nu ca să repeți după mine sau măcar în cazul în care e prea personal spune-mi că nu e un subiect comod și renunț.

           — Ești uscat acum, poți pleca acasă,  arăt spre ușă răutăcioasă, iar el mă privește din ce în ce mai intens.

               S-a ridicat și a început să se apropie de mine cu pași lenți, iar eu mă dădeam tot mai în spate. Spatele meu s-a lipit de perete și el se tot apropia până a ajuns să-mi preseze corpul cu al său. Tot conținutul meu o luase razna, ardeam pe interior cât și pe exterior, ochii mei nici nu mai clipeau, buzele îmi erau uscate și nici măcar nu mai respiram regulat, să nu mai zic de grădina zoologică din stomacul care își făcea de cap.

             Apoi telefonul lui a sunat și el s-a desprins de mine. Am tras cu ochiul la telefonul lui și mi s-a părut că totul în jurul meu s-a oprit când am citit "Maya " pe ecran.

           —Ce vrei? Îi spune ușor iritat fetei care mă rugam să nu fie fosta mea prietenă. Nu, Maya! Nici măcar nu a venit singur, era să o iau rău din cauza ta. Se răstește nervos, orice ar fi făcut fata asta e grav pentru că Vince se enervează greu, dar când o face lucrurile devin complicate. Nu mai pot, Maya, potolește-te ! Își îmblânzește tonul când vede că nu are niciun rezultat. Poate, doar poate eram nesimțită că-i ascultam discuția, dar nici el nu încerca să se ascundă sau ceva. Vom rezolva problema asta, promit! Bine, sunt la tine într-un sfert de oră! Spune și apoi îi închide, se întoarce spre mine și bineînțeles îmi aruncă obișnuita privire goală și pasivă. Eu plec ! Zice și se face nevăzut pe hol ca mai târziu să-i aud pașii grei pe scări și ușa de la intrare lovindu-se de perete.

            M-am întins în pat și am luat telefonul de pe noptieră. Aveam 30% baterie!? Și eu l-am pus la încărcat acum două ore. Mă uit spre încărcător și atunci realizez ca am uitat să-l bag în priză. Unde mi-e capul?

           Oftez și-i scriu un mesaj Carolinei ca să vină la mine și să stea peste noapte, oricum ai mei s-ar simți mai bine dacă ar ști că nu sunt singură, deși poate n-ar trebui.

Morcoveață

《Hai la mine》

《Sunt la duș》

《Grăbește-te》
《Ia-mi ceva dulce când vii》
《Vreau ciocolată 》
《Și ia și înghețată》
《Și vreau și Coca Cola 》

《De ce nu-ți miști tu fundul la magazin dacă ai atâtea pretenții》

《Pentru că tu oricum treci pe lângă supermarket 》
《Puuuup》

           Las telefonul la încărcat, îl pun și în priză de data aceasta, apoi cobor înapoi la bucătărie. Caut popcornul și când îl găsesc îl pun la microunde. Deschid frigiderul și privesc insistent. Se pare că aveam Coca Cola, ridic din umeri și mă mai uit prin el, nimic interesant. Un miros bizar mi-a ajuns la nas, semăna a ars și atunci mi-am adus aminte. Am oprit cuptorul cu microunde și am luat popcornul ars am deschis punga ca să constat că majoritatea erau negri, dar în mijloc mai erau câțiva care păreau normali. Oare ce gust au? I-au unul și-l bag în gură și mestec. Are gust oribil, la ce m-am gândit?!

            Îl scuip imediat în coș și arunc și punga tot acolo, se pare că nu vom avea popcorn în seara asta. Adică i-aș putea spune Carolinei să ia, dar asta înseamnă să urc până la mine în cameră, iar canapeaua din living era mai aproape și părea mai comodă. Am renunțat la gândul de popcorn și mă întind pe canapeaua uriașă.

          După aproximativ douăzeci de minute ușa de la intrare s-a auzit și Care, cu două plase mari și probabil grele, își face apariția de după ea. Lasă pungile pe masa din fața mea și deschide una dintre ele foarte entuziasmată. Scoate din ea o cutie pe care scria mare și clar "Ouija" . Facem un schimb de priviri gen "nu cred că l-ai adus" și ea "chiar am făcut-o" . 

          Scoatem tot din plase și așezăm toate bunătățile în jurul nostru și jocul pe masă. Ne luăm două perne și stăm fiecare într-un capăt de masă. Am citit rapid și superficial instrucțiunile și ne-am pregătit să începem, bineînțeles că nu ne-am hotărât cine începe și am făcut un scurt meci de "Piatră, hârtie, foarfecă" pe care ea l-a câștigat.

           — Ce să întreb? Zice și eu mă uit urât la  ea.

           — De ce ai vrut să începi dacă nu știi ce să întrebi?

           — Tu știi?

           —Nu...

           —Vezi? Bine încep, spune serioasă. M-a plăcut Jake vreodată? Pune întrebarea și așteptăm să se întâmple ceva. Cine era Jake? Ei bine, era băiatul pentru care prietena mea a avut o pasiune timp de trei ani în liceu. Nu se întâmplă nimic, constată ea dezamăgită, apoi micuțul triunghi, sau cum se numea, probabil ar fi trebuit să citesc mai atent instrucțiunile, pe care trebuia să ținem noi degetele a început să se miște. Josie? Tu miști? Întreabă roșcata cu vocea tremurândă, amândouă eram terifiate. Îi fac semn că nu și o pot vedea cum înghite în sec. Triunghiul se oprește deasupra lui "Nu" , iar eu nu mă pot abține să nu izbucnesc în râs, ea chiar a avut impresia că el o plăcea la un moment dat și asta doar pentru că i-a adus geaca în a doisprezecea după ce ea a uitat-o în clasă. O, ce trist ! Mimează ea o față tristă.

           — Rândul meu, îi zic și revenim la joc. Vincenzo și Maya își vorbesc din nou? Pun întrebarea și așteptăm.

           — Stai, ce ? Maya?

           — Fii atentă la joc, o atentionez când începe din nou să se miște. Mi-am mușcat puternic limba când s-a oprit deasupra lui "Da", poate jocul ăsta chiar știa ceva până la urmă.

           — E ceva de rău? Întreabă Caroline prinsă prea tare de joc și la fel și eu. Adică ce căuta Maya înapoi la picioarele lui? Credeam că ei doi nu mai au treabă de când Maya a devenit prietena Sarei. Acum se bat din nou pe el? Îl împart? Ce naiba?

               Privirea panicată a Carolinei mă speria mai tare și pe mine acum că din nou ne indica "Da". Adică ce putea face fosta noastră prietenă după ce a dispărut o lună din viețile noastre.

           — Pentru cine? De data aceasta nu mai avem de așteptat, căci triunghiul pornește imediat spre litere și am împietrit când am văzut ce litere arăta.

"J"  "O"  "S"  "E"  "T" "T"  "E"

____________________________________

           Ceva păreri? Bezeleee!🤍🤍