Vince... și mai cum?

Capitolul 6 "Vincent Parker , cum îți permiți ?!"

           — O fată că tine nu ar trebui să stea singură , afară , în întuneric , spune zâmbindu-mi șarmant .

           — Te cunosc ? Întreb fără pic de răutate în voce , poate că nu-l cunosc , dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu rea cu el , având în vedere că a ieșit pe aceleași uși ca și mine însemna că e și el invitat la petrecere . Era mult mai înalt decât mine și avea părul blond .

           — Nu , dar permite-mi să mă prezint ! Numele meu e Noah Smith ! Întinde mâna spre mine și mă privește la fel de zâmbitor.

           — Josette Hall ! Îi întind la rândul meu mâna , iar el o duce în dreptul buzelor sale și lasă pe ea un mic sărut .

           —Îmi acorzi acest dans ? Întreabă când o melodie lentă se aude în surdină din spatele ușilor maronii , face o semiplecăciune și își întinde palma că într-un film istoric , iar prin această simplă întrebare mă face să zâmbesc involuntar .

           — Cu cea mai mare placere ! Accept zâmbitoare oferta lui , mă trage aproape , nu atât de tare încât să fim lipiți unul de altu , dar nici să pară că nu vrem să ne atingem .

                Mă las purtată de brațele lui și de muzică ajungând să dansăm pe stradă , noroc că nu trec mașini și nu sunt nici prea multe persoane afară sau la balconuri care să ne dea nouă atenție , nici că mi-ar pasă prea mult .

***

            O nouă zi la liceu !

            O nouă zi în care înnebunesc !

             Singurul lucru bun din toată ziua asta e că am aflat că Noah e la același liceu cu mine . În rest a fost o zi foarte , foarte proastă . Dimineață m-am împiedicat pe scări și m-am făcut de râs în fața unor boboci , apoi am dat test la istorie și bine-ar fi să iau măcar un amărât de cinci . Intru pe ușile mari ale cantinei și sper că măcar una din prietenele mele să-mi fi luat ceva de mâncare căci coada era prea lungă ca eu să am răbdare să-mi iau singură . O văd pe Alyssa , o fată cu care fac istoria , matematica și engleza împreună și care , din punctul meu de vedere , e mult prea bârfitoare .

           — Enzo se desparte de Maya , iar ea plânge deja în baie , pe motiv că deja s-a plictisit de ea , îți vine să crezi ? Mi se alătură ea drumului ei și acum e clar motivul pentru care masa noastră e goală .

              Simt cum sângele începe să-mi fiarbă și obrajii să-mi ardă . Îmi îndrept privirea spre masa la care stă nesuferitul , împreună cu fratele și sora mea și-l văd cum râde fals la una din glumele Sarei . De când e asta prietenă cu ei ?!

            Mă îndrept cu pași apăsați de locul lui , iar când ajung îl bat pe umăr și el se întoarce . Îmi pun mâinile în sân și aștept să se ridice în picioare , iar el chiar asta face .

           — Vincent Parker , cum îți permiți ?! Îl împung cu indexul în piept nervoasă .

           — Îmi permit ce ? Întreabă plictisit și își bagă mâinile în buzunarul hanoracului negru pe care îl poartă .

           — Să-ți bați joc de ea de parcă nu e mai mult decât un obiect , continui să mă răstesc la el .

           — Nu cred că e treaba ta ! Intervine Sara trecându-și mâinile pe după brațul lui .

           — Tu să taci , altfel îți smulg tot părul ăla blond și spălăcit din capușorul ăla gol și mic al tău , mă las condusă de nervi , nu are dreptul să se comporte așa cu prietena mea , cu nicio fată de fapt , cineva tot trebuie să-l pună la punct și chiar nu mă deranjează să fiu eu acea persoană . Ascultă-mă bine , nu-mi pasă de ce ești nesimțitul care esți , dar nu-ți permiți să o tratezi așa pe Maya . Nu ai dreptul să-ți bați joc de toate fetele care se îndrăgostesc de tine , să le calci inimile în picioare și să le folosești . Mama ta nu ar fi deloc mândră de ceea ce ești ! Îmi termin discursul feminist și mă opresc și din al împunge cu degetul ca pe un buton . Mă simt mai eliberată acum după ce mi-am descărcat toți nervii acumulați astăzi , pe el .

           — Măcar eu am avut o mamă ! Replica lui vine ca un bolovan uriaș care-mi cade în cap și simt cum lacrimi mi se formează în colțurile ochilor .

               Iau un pahar cu cafea fierbinte de la o fată din apropiere și i-l arunc în față , iar faptul că lichidul ajunge și pe Sara e doar un bonus .

           — Să te duci naibii , Vincenzo ! Îmi lipesc cu putere palma de obrazul lui și sper să-l ardă la fel de tare cum mă arde pe mine palma acum .

              Mă mai uit la el câteva secunde scurte apoi o iau la goană printre mese . Tot ce mai aud sunt mici insulte de la frații mei . Încep să alerg pe coridoare și mă prăbușesc lângă dulapuri pe un hol rar frecventat . Îmi strâng genunchi la piept și încep să plâng în hohote . A durut , la naiba , a durut așa tare , atunci când o persoană află informații despre tine va profita de slăbiciunile tale . Doare de fiecare dată când îmi văd frații fericiți alături de mamele lor , dar trebuie să falsez un zâmbet ca să nu le distrug lor fericirea . Doare de fiecare dată când tata îmi ignoră întrebările despre ea . Doare de fiecare dată când ceilalți mă privesc cu părere de rău când află că nu știu cine este mama . Doare ...

           — Deranjez ? Vocea stinsă a lui Noah mă face să mă opresc , îmi zâmbește slab , dar cald .

           — Nu , ia un loc pe... podeaua asta prăfuită , îmi șterg lacrimile și încerc să maschez totul cu un zâmbet , dar ochii umflați și mâneca udă de lacrimi mă dau de gol .

           — Îmi pare rău în numele lui Enzo , vărul meu poate fi cam... complicat și idiot , spune și eu mă înec cu propria salivă .

                 Cum pot fi ei doi veri , adică , Noah e așa atent și drăguț cu toată lumea , în timp ce Vincenzo e... păi , Vincenzo . Mi se pare imposibil !

           — Ce-ai fi să chiulim de la restul orelor , mai avem doar trei , iar pe asta oricum am ratat-o . Haide să ne plimbăm ! Se ridică și se scutură apoi mă ridică și pe mine de pe jos . Ce aveam de pierdut ? Trei absențe nu sunt ceva grav !

              Poate o să fiu o prietenă rea pentru că nu merg să o consolez pe Maya și mă duc în plimbare cu un băiat , dar imediat ce mă voi simți mai bine voi merge și la ea . Îl prind de mână și fugim pe holuri înainte ca femeia de serviciu să ne vadă și să ne pună să-i facem o vizită directoarei .