Vince... și mai cum?

Capitolul 13 "Bună , iubitule ! "

Din perspectiva lui Vincenzo...

         I-am promis Sarei că voi veni să o iau de la aeroport . A fost într-o mică excursie prin Europa timp de o săptămână împreună cu prietenele ei și m-a rugat pe mine să vin să le iau . Stăteam liniștit rezemat din mașină când ochii îmi fug spre o claie de păr blond care coboară dintr-un autobuz și merge spre intrarea în clădire .

          Mă uit mai atent să văd dacă e cine cred eu că e și bănuiala mi se confirmă când își întoarce fața spre mine și mă observă și ea . Se împinge în mulțime încercând să fugă , dar din câțiva pași sunt lângă ea și o prind strâns de mână forțând-o să se oprească .

         — Dacă nu-mi dai drumul , țip ! Mă amenință ea și îmi rânjește învingătoare , ea chiar crede că mă șantajează pe mine ?

         — Nymphadora o să o sun pe sor-ta și o să-i zic unde te-am găsit chiar dacă fugi , o să te găsească imediat și unde mă rog plănuiai să fugi ? Îi smulg biletul din mână și citesc cu voce tare destinația . New York ?

         — Acolo locuiește mama , își trage mâna din a mea și-și le încrucișează la piept privindu-mă bosumflată .

         — Hai să te duc acasă , familia ta își face griji ! O îndemn și mă urmează tăcută .

          Îi trimit un mesaj rapid Sarei să ia un taxi căci a intervenit ceva și urc împreună cu micuța fugară în mașină . Nu zicea nimic , doar își rotea degetele în poală și se mai uita pe geam din când în când . Byron mi-a spus că a fugit și mi-a zis să-i zic dacă o văd cumva din întâmplare , dar până acum nu i-am zis nimic .

         — Mama ta știa că vii ? Sparg eu liniștea făcând-o să tresară scurt .

         — Nu , am sunat-o , dar mi-a închis și mi-a trimis mesaj că petrece timp cu ceilalți frați ai mei , o lacrimă îi pătează obrazul alb .

         — De ce voiai să pleci ? Continui cu întrebările încercând să o descos .

         — Nu am pe nimeni aici , prieteni deloc , frații mei nu mă ascultă niciodată când vreau să le spun ceva , iar tata și Joanna sunt mereu ocupați .

         — Cum adică nu ai prieteni ? Devin confuz , Nymphadora e o companie plăcută , la doar cei paisprezece ani ai ei e matură și de fiecare dată când am mers în vizită la ei Dory s-a integrat ușor în discuțiile dintre mine și frații ei mai mari .

         — Am vrut să-i spun Josettei asta , dar nu se simțea bine și are și ea problemele ei , iar eu doar voiam să o încărc cu ale mele , mai multe lacrimi îi părăsesc ochișorii albaștri și scoate din ghiozdan niște foi . Am niște colege la balet care mi-au făcut poze în timp ce mă schimbam în echipament , apoi le-au făcut publice de pe un cont fals ce avea numele meu , îmi întinde pozele și opresc mașina la semafor și le iau . Nu se vedea nimic prea indecent , dar stiu cum sunt copii la vârsta aia , răi și fac din țânțar , armăsar . Și în băi... spune ea printre hohote , sunt scrise atâtea jigniri pe pereții din cabine , i-am rugat pe toți să înceteze , am încercat să le spun adevarul , dar nimeni nu m-a crezut . Am găsit foile astea în dulapul meu de la balet și am vrut să le spun celorlalți ce se întâmplă acolo , dar nimeni nu a avut timp de mine . Plânge din ce în ce mai tare și mă bucur că am ajuns în fața casei ei . O prind de umeri și o strâng în brațe încercând să o consolez . O las să se descarce apoi îi zâmbesc încurajator .

         — De acum în colo eu îți sunt prieten , dacă cineva se mai ia de tine , vii și îmi spui mie și rezolvăm , bine ? Își șterge lacrimile și dă din cap afirmativ . Acum haide să intrăm , să nu-ți mai ținem familia pe foc , bine ? Coborâm în același timp din mașină și ea deschide ușa înaintând sfioasă .

           Era o gălăgie uriașă înăuntru , dar se opresc toți din pălăvrăgit în momentul în care Mia ne observă și țipă peste toți făcându-i atenți . Josette se întoarce și o privește cu ochii mari pe blonda din fața mea . Era îmbrăcată în pijamalele ei scurte și mă rugam în capul meu să nu se fi plimbat așa toată seara prin oraș , era începutul verii , dar serile încă sunt răcoroase . Nu mai lasă loc de cuvinte , sare peste canapea și o ia pe micuță strâns în brațe .

         — Să nu mai faci asta niciodată ! Mormăie plângând cu capul îngropat în părul Dorei . Am aflat , scumpo ! Am văzut ce au scris în baie și îți promit că o să rezolvăm asta , bine ? Dar te rog să nu mai fugi așa niciodată ! Bruneta îi prinde capul între palmele ei mici și îi aplică pupici pe toată fața .

               Dau mâna cu Byron și tatăl lor , iar Rosette îmi sărută obrazul și mai mult ca sigur a lăsat acolo o urmă de ruj . Ea și când doarme e dată cu ruj ! Și plec spre casă unde mai mult ca sigur mă așteaptă Sara . După ce tata s-a căsătorit cu Milah s-au mutat împreună la ea acasă , iar eu am rămas în vechea noastră casă și îi vizitam destul de des .

         — Vincenzo ! Vocea răgușită de la plâns a Josettei mă face să mă opresc în loc și să mă întorc pe călcâie către brunetă . Fix când nu mă așteptam se aruncă un brațele mele și mă strânge cu putere, iar eu o prind de după talie ridicând-o puțin de pe sol , deoarece se cam chinuia pe vârfuri din cauza diferenței de înălțime , se desprinde puțin și îmi lasă un sărut scurt pe obrazul stâng și apoi se depărtează puțin de mine . Mulțumesc mult că ai găsit-o ! Își mușcă buzele și apoi pleacă în casă .

          Ajung acasă și mă strâmb când văd luminile de la bucătărie aprinse . Sara a folosit mai mult ca sigur cheia de rezervă din ghiveci , poate a fost o idee proastă să-i spun unde se află . Îmi las adidași și geaca de piele la intrare și mă îndrept spre bucătărie . Blonda mă aștepta urcată pe blat cu un pahar de vin în mână îmbrăcată destul de sumar .

         — Bună , iubitule ! Ia o înghițitură de vin și coboară de pe blat pisicindu-se pe lângă mine .
      

         — Ce cauți aici Sara ? Îmi trec mâna peste față .

         — Am fost plecată o săptămână întreagă și tu așa... Ce-i asta ? Își apasă degetul mare de obrazul meu . Luciu de buze ? Ce naiba , iubitule ?

         — Rosette , sora ei mai mică a fugit și am găsit-o din întâmplare și când mi-a mulțumit m-a pupat pe obraz , atât ! Dar de ce mă rog îți dau ție explicații ? Încep să mă enervez și la fel și ea , dacă privirile puteau ucide eram morți amândoi .

         — Nu mă duci cu zăhărelul ! Crezi că nu-mi dau seama ? Ăsta nu e genul Rosettei , ci a afurisitei de soră sa ! Deduce ea și realizez că are dreptate , căci luase urma de luciu de pe obrazul stâng nu cel drept .

         — Nu-ți datorez nicio explicație , Sara ! Mârâi printre dinți și urc scările până în camera mea .