Vince... și mai cum?

Capitolul 38 "Hai să ne plimbăm"

           — Nu vreau să le iau, mă bosumful și-mi trag picioarele sub mine.

           — Ia-le, insistă roșcata.

           — Dar mă dor picioarele de la ele, plâng ca un copil mic și alintat.

           — Termină cu mofturile astea dacă vrei să arăți bine, dacă nu le iei de bună voie te leg de pat și te încalț eu cu tocurile astea, se oftică și mă prinde de picioare, renunț și îi fac pe plac. M-am ridicat de pe pat și mi-am stabilit echilibrul pe tocurile de cincisprezece centimetri.

 

                 Mergeam la o altă petrecere pentru că de ce să stăm în casă în loc să petrecem în ultima vară cu totul liberă. Purtam o fustă scurtă, cu o palmă peste genunchi, albă, din latex și un top cu mânecă lungă din pânză neagră transparentă prin care mi se vedea sutienul alb. Părul mi l-am lăsat drept pe spate și nu m-am machiat decât cu puțin eyeliner. Apoi Caroline m-a luat de mână și m-a condus la mașina ei foarte entuziasmată, de fapt mai avea puțin și fugea, iar mie mi se împleticeau picioarele doar când mergeam.

                Tot drumul am ascultat muzică și am cântat chiar și fără să știm versurile și mi-a părut oarecum rău că am ajuns într-un sfert de oră la destinație. Petrecerea se ținea în casa lui Andrew Cross, un fost coleg de liceu, părinții lui erau bogați și cum era singurul lor copil, aceștia îi făceau toate mofurile, încât Andrew își permitea să dea petreceri în fiecare săptămână.

                Am intrat in vila albă cu două etaje și ne-am alăturat mulțimii de oameni care se distra. Nu lipsea mirosul specific nici aici, tutunul și alcoolul era pretutindeni în încăpere. Pe masa de biliard l-am putut zări pe Andrew care se pregătea să facă un anunț. Șatenul era la bustul gol având doar o pereche de blugi pe el lăsând la vedere tatuajele de pe corpul lui.

           —Ascultați aici! Țipă Andrew după ce muzica se oprește, ca să atragă atenția tuturor. Petrecerea se ține aici la parter, la primul etaj puteți să v-o trageți cât vreți, dar la etajul al doilea nu aveți ce căuta. M-ați înțeles? Întreabă, dar nu primește niciun răspuns. Întoarceți-vă la dansat, micii mei petrecăreți! Mai strigă o ultimă dată și muzica pornește din nou, iar el sare de pe masă.

                Cred că ne văzuse căci exact cum coboară își face loc printre oameni și se îndreaptă spre mine și Caroline. Își păstrase atitudinea de bad boy pe care o avuse încă din liceu și mergea provocator spre noi, de parcă încerca să ne cucerească, dar nu o făcea, așa se comporta el de obicei cu fetele. Își aranjează colțul de rechin, cel puțin asta spunea el că e si nu m-ar mira să fie adevărat, pe care-l purta la gât ca pe un fel de talisman și ne zâmbește șarmant.

           — Uite două persoane pe care nu mă așteptam să le revăd în seara asta. Bună, Josette! Se apropie de mine și mă ia în brațe. Bună,morcovel! Încearcă și cu Caroline, dar ea îl împinge cu indexul în piept ca să nu o îmbrățișeze, cel mai probabil din cauza alintului folosit.

           — Păstrează distanța, îl atacă roșcata, niciodată nu l-a suportat pentru că mereu îi găsea porecle legate de culoarea părului ei și pe care nu ezita sa le strige de față cu tot liceul.

           — Nu te-ai dezghețat deloc în ultima lună, morcovel, îi ferește o șuviță rebelă după ureche, iar ea îl lovește peste mână. Hai să bem ceva, o prinde de după talie și o ia cu el spre cea care bănuiesc că e bucătăria. Nu-mi făceam griji că ar putea fi în pericol, da, Andrew ieșea cu multe fete, dar nu forțase niciodată una dintre ele ca să se culce cu el.

               Zâmbeam prostește la modul copilăresc al celor doi de flirta, îți topea inima de drăgălășenie. Am început să mă plimb prin mulțime în speranța că voi găsi pe cineva cunoscut cu care aș putea să-mi pierd timpul. M-am simțit prinsă de mână și lipită de un corp tare, respirația mi s-a îngreunat și inima mi s-a oprit.

           — Ce cauți aici singură? E Byron aici? Mă relaxez când aud vocea vibrantă a lui Vince și dau din cap în semn că nu, deoarece nu voiam să țip. De ce ești îmbrăcată așa? Adaugă, iar eu îl privesc urât.

           — Ce are cum sunt îmbrăcată? Întreb la rândul meu și primesc de la el un oftat ce însemna "e destul de clar, de ce mai întrebi".

           — Mai bine spus dezbrăcată, se strâmbă la ținuta mea.

           — Și cine ți-a dat ție permisiunea să-mi comentezi vestimentația? Zic veninoasă și el se încruntă. Acum dacă mă scuzi, eu mă duc să mă distrez, și-a mutat mâinile de pe brațul meu pe talia mea ca să fie sigur că nu scap.

           — Cu cine, dacă pot și eu să întreb?

           — Nu-i treaba ta, îmi încrucișez mâinile la piept ofticată că el încă nu mi-a dat drumul.

           — Dacă Byron află că te-am lăsat de capul tău, o să...

           — Ce-ar fi să nu-l mai bagi pe fratele meu în discuție de fiecare dată când vrei să-mi porți de grijă și doar să recunoști că-ți pasă de mine, îl întrerup și-l privesc cumva cu superioritate, iar el își retrage mâinile se pe corpul meu. M-am cărat, îi fac din ochi și mă întorc.

                 Parcă doar ca să-i fac în ciudă m-am alăturat grupului care dansa și am început să-mi unduiesc trupul liber pe o melodie de care n-am mai auzit, dar care transmitea perfect atmosfera de petrecere. Și nici nu am apucat sfârșitul piesei că picioarele mele nu au mai făcut contact cu podeaua. Din reflex mi-am trecut mâinile pe după gâtul celui care mă ridicase și care era nimeni altul de cât Vincenzo care părea că nu vrea să mă lase să mă distrez pentru nimic în lume.

                 Am iesit afară și m-a lăsat jos doar pe trotuarul din fața casei. Mă privea adânc și avea o licărire în ochi pe care nu am mai văzut-o la el.

           — Hai să ne plimbăm, spune direct și serios, iar mie îmi răsare un zâmbet tâmp pe față, se pare că lui chiar îi pasă de mine.

____________________________________

 
           Nici nu stiu când am ajuns la capitolul 38 și mi se pare parcă prea devreme, vi se pare că acțiunea e prea grăbită? Aștept să-mi spuneți de credeți.

            Bezeleee 🤍🤍🤍