Vince... și mai cum?

Capitolul 4 "Pe tine chiar te cheamă Prudence?"

             Sunt un dezastru ! Părul mi-e încâlcit și lăsat drept pe spate , cămașa mea roz pal , care se boțise în mașina , era băgată în blugi , teneși mi s-au murdărit din cauza vremii ploioase și am următoarea oră un test pentru care nu am învățat nimic . În graba mea de a ajunge în laboratorul de chimie înaintea profesoarei , m-am lovit de ușița unui dulap . Mi-am cerut scuze de la elevul speriat de neatenția mea și am plecat în laborator . Spre bucuria mea doamna Johnson nu ajunsese încă așa că mi-am ocupat locul lângă Amalia , colega mea de bancă.

           După ora de chimie merg la cantină , unde la masă noastră obișnuită , mă așteaptă Caroline și Maia . Îmi arunc privirea prin încăpere și o văd pe Rosette alături de Suzanne , Byron , Mike , Naomi , dar mă surprinde când o văd și pe Maia acolo împreună cu Vince . Ignor asta și la o masă destul de apropiată lor îl zăresc pe Billy cu grupul lui de prieteni , dar lângă el era fata cu care era atunci în camera lui . Va trebui să am o discuție cu el în privința fetelor!

           Merg către Caroline , deja mă aștepta cu o tavă în plus cu singura mâncare nedubioasă . Cartofi prăjiți , o negresă și o sticlă cu apă . Mă așez la masă și încep să mănânc în timp ce mai schimb câte o bârfă cu Care . Și trece rapid și pauza asta , exact ca toate celelate ore .

          Termin orele am terminat orele mai târziu decât Rosette sau Byron , deci va trebui sa merg pe jos acasă , iar afară plouă . Îmi iau geaca de piele din dulap și ies din liceu . Era o ploaie de primăvară , mai deloc deranjantă , exceptând teneșii uzi și părul care mi se lipește de față .

           O mașină trece pe lângă mine , mă claxonează și mă stropește , fiind o fire calmă , indiferentă și ironică îi arăt degetul păcii . Parcurg și cele cateva sute de metri și în fața casei remarc mașina de mai devreme , iar pe placa de înmatriculare regăsesc trei litere "VNZ" . Intru in casă , îmi las geaca și ghiozdanul în cuierul de la intrare apoi înaintez în living .

           —Josette Prudence Hall ! Eu am dat cu mopul ! Înapoi și descalță mizerabilii ăia și după ștergi ceea ce ai făcut ! Vocea serioasă a Aylei îmi acaparează toată atenția , făcându-mă să tresar .

           — Da , șefa ! Salut militaresc , mă întorc și îmi las teneșii la ușă evitând apoi urmele ca să nu-mi murdaresc șosetele albe .

              Pe canapea erau tolaniți Byron și Vince uitându-se la un meci . Erau amândoi la bustul gol cu o bere în mână . Intru în debaraua de lângă hol și scot mopul și șterg noroiul lăsat de mine . Pun mopul la loc și dau să plec în camera mea , când mă întrerupe o altă voce .

           — Pe tine chiar te cheamă Prudence ? Vincenzo mă întreabă fără să-și ia privirea de la ecran . Ce are numele meu ? Bine , poate nu eram eu prea prudentă , mă băgam în toate problemele , uneori chiar și cu bună știință .

           — Taci ! Nu o enerva ! Tu nu o cunoști , e în stare să-ți rupă o mână în două secunde , a făcut doi ani de box împreună cu Aaron , comentează și Byron , iar eu îi arunc o privire ucigătoare și fug pe scări .

              Deși destinația era camera mea mă opresc și intru în a lui Billy . Era la birou și când aude ușa se întoarce privindu-mă confuz , gata să mă dea afară . Mă arunc pe patul lui pe o parte ținându-mi greutatea în cot.

           — Scuipă tot , fratello! Mă uit la el sugestiv și fac referire la mama lui originară din Italia stabilită în New York acum douăzeci de ani . Știi tu... despre fata aia... , îi dau un indiciu când realizez că nu înțelege apropourile mele .

           — Nu e nicio fată , neagă , dar evită contactul vizual semn că nu greșesc .

           — Nu mai ții minte ? Atunci când am dat buzna eu în camera ta și tu erai cu o fată aici pe pat și vă... , încep eu să povestesc întâmplarea de acum trei săptămâni și îi urmăresc atent toate reacțiile

           — Gata ! Mi-am amintit ! Mă întrerupe când se rușinează . Chiar dacă e băiat , se rușinează destul de rapid , dar nu se sfiește să se exteriorizeze când simte nevoia . Numele ei e Isabelle , dar eu îi spun Belle . Facem istoria , literatura și matematica împreună , e foarte simpatică și zâmbește incredibil de frumos , îmi spune fără să mă privească și zâmbind la perete rotindu-se pe scaun .

            Ăsta sigur e un semn !

           — Mio fratello e îndrăgostit! Încep să țip dând din mâini și din picioare foarte entuziasmată . Începem să ne contrazicem, să râdem unul de celălat și să depanăm amintiri .

           Am aflat mai multe lucruri despre Belle , cum s-au cunoscut , cum a fost la prima lor întâlnire , dar și că atunci când i-am întrerupt eu , el voia să o întrebe dacă vrea să fie iubita lui . L-am făcut să-mi promită că într-o zi să o aducă la cină cu familia noastră ca să o cunoaștem și noi .

            Am plecat până la urmă și în camera mea să mă schimb . Mi-am luat o pereche de pantaloni scurți roz și un tricou negru mai larg pentru că în ciuda vremii ploioase de afară , în casă e destul de cald . Și să nu uităm de șosete , aleg din sertar o pereche neagră cu unicorni , deși unii ar spune că sunt ciudată eu port mai mereu șosete , chiar și când dorm . Îmi verific telefonul , dar ignor mesajele de la Maia despre cât de mult îl iubește ea pe Enzo și că speră ca eu și Care să găsim un băiat la fel ca el .

           Cobor la bucătărie și toți erau deja așezați la masă , îmi ocup locul obișnuit între Byron și Billy . Trei dintre locuri rămân goale ca în totdeauna , locurile tatei , a lui Aaron și a lui Luan . Vincenzo , care am aflat cam târziu că rămâne peste noapte , s-a așezat în fața mea , dar fără măcar să-mi dea vreo privire .

             Mâncam când am simțit o greutate pe piciorul meu , îmi ridic ochii din farfurie spre cel din fața mea , iar acesta deja mă privea . Înfinge furculița într-o felie de castravete și o duce lent la gură , scoțând tacâmul în acești manieră printre buzele-i cărnoase . Îmi retrag picioarele sub scaun în același timp cu privirea . Trebuia să recunosc , Vincenzo chiar mă intimida .

             Restul cinei a decurs , oarecum , normal . Am evitat orice contact cu Vince și nici el nu s-a mai băgat în seamă . După ce am mâncat , am decis să ne uităm la un film , pe care l-a ales Rosette " A quiet place" . Povestea filmului era interesantă și plănuiesc să-l revăd când voi avea timp , pentru că de această dată nu prea m-am concentrat la film . Stăteam pe fotoliu , iar în fața mea , pe o pernă , stătea chiar Vincenzo și dintr-un unghi bun puteam vedea tot din telefonul lui . Mai ales mesajele cu Maia , ea îi trimitea mii de mesaje cu multe inimioare și dulcegării în timp ce el abia îi răspundea sec . Nimic din ce nu mă puteam aștepta , era clar că Maia exagerează cu toată iubirea lui . Vincenzo nu pare genul iubitor și drăgăstos , care își arată sentimentele la orice pas .

            Priveam în gol , iar în momentul în care îmi cobor din nou ochii spre telefonul său observ că el deschisese camera și o îndreptase spre mine . Pentru câteva secunde devin la fel de mișcătoare ca o statuie . Apasă pe ecran și face câteva poze și atunci realizez ce se întâmplă . Îmi strâng genunchi la piept și îmi ascund fața în ei .

       Bravo , Josette ! Ești foarte subtilă!