— Tu... Creatură cumplită, josnică și netrebnică! Plămădită din coasta Diavolului și chinuită de draci și...
— Doamnă, oricâtă plăcere mi-ar face să-ți aud glasul înșiruindu-mi atributele, încă nu mi-ai oferit răspunsul la întrebarea care mă interesează! Richard îi tăie aplombul pe un ton plictisit.
O auzise suficient pe Elizabeth Woodville în ultimul ceas. Și dacă toate cuvintele ei ar fi putut fi puse în aplicare de o magie tainică, Richard ar fi trebuit să fie dezmembrat de multă vreme.
Cumnata lui trezise și invocase probabil toți morții în clipa în care îl întâlnise. Speranța ei în Richmond se năruise.
Bătălia era câștigată, o victorie sângeroasă – întregită, firește, de trupurile măcelărite ale lui Tudor și ale tuturor celor care-l trădaseră. Cam atât fusese și cu Stanley și Buckingham, printre alții...
— Deci, scumpă soră? repetă dulce.
Elizabeth Woodville avea o înclinație naturală spre dramatisme și un debit extraordinar de cuvinte. Ambele îl plictiseau și îl zgâriau pe creier – atât cumnata, cât și înclinația ei.
Regina-văduvă își trase sufletul și îl privi în ochii tulburi. Crezuse că avea să se simtă mai împăcată odată ce i-ar fi aruncat în față toate blestemele. Tot ce făcuse el, în schimb, fusese să aștepte cu o grimasă de plictiseală acută întipărită pe chipul aspru. Ca și cum și-ar fi râs de ea, chiar și acum!
Nici măcar ei nu-și veni să-și creadă urechilor în clipa în care îi oferi răspunsul pe care el îl dorea încă de la bun început.
— A consimțit. Elizabeth primește să-ți devină soție.
Îi văzu chipul transfigurat de uimire, iar în mintea ei se produse o schimbare de asemenea, căci nu-și amintea să-l fi văzut pe cocoșat atât de șocat niciodată înainte.
Iar Richard era uimit, fără îndoială. Se așteptase să fie nevoit să recurgă mai întâi la nenumărate vorbe dulci, apoi la șiretlicuri și, în cele din urmă, la amenințări ca să-i smulgă încuviințarea, așa cum făcuse cu Anne.
Dar iată! Nici măcar nu schimbase vreo vorbă cu nepoata lui, iar ea accepta. Draga de Bess! Gata mereu să se sacrifice pentru alții!
— Într-adevăr? simți nevoia să se asigure.
— Cât se poate de adevărat. Fiica mea e de acord, iar cuvântul ei e cât se poate de onorabil. Îți va deveni soție...
Scoase cuvintele cu noduri, iar spre final Elizabeth crezu chiar că avea să i se facă rău. Oricât ar fi vrut să se țină de tare, era iubita ei Bess cea despre care vorbea acum! Să o dea pe mâinile lui cu bună știință îi tortura conștiința și îi măcina măruntaiele.
— Încântător! Richard zâmbi larg. Cât să presupun că a fost meritul tău, soră? Ori e mai bine să-ți spun my lady mamă de acum încolo, date fiind circumstanțele? Oricum îți e pe plac, firește! o tachină.
Pe plac mi-ar fi să-mi văd fiica turnându-ți otravă pe gât!
Dar scutură din cap la un asemenea gând. Nu era numai imposibil. Bess nu era capabilă să curme o viață, oricât de monstruos ar fi fost cel care o trăia.
— Eticheta și protocolul pot fi lăsate și pentru după ceremonie. Cât despre decizia fiicei mele... Elizabeth a hotărât de una singură, fără ca eu să am vreun amestec.
