Galeria era pustie, însă din sala alăturată se puteau auzi acordurile vioaie ale melodiilor și tropăiturile ce izbeau podelele atunci când cei ce se aventurau la dans intrau în sincron și respectau pașii în tandem.
În fiecare seară se făcea din ce în ce mai frig, iar șemineurile din palat ardeau acum aproape constant. Frunzele din parcul de vânătoare se prăbușeau din copaci și se adunau în grămăjoare arămii, semănând izbitor de tare cu rugurile ritualurilor păgâne.
Încă o dată, mirosul de îngheț izbi aerul. Iarna sosea din timp anul acesta.
— Ei bine, doamnă?
— E vorba de pământurile și veniturile mele, Alteță.
Regele ridică din sprâncene.
— Din nou? Proprietățile tale și veniturile pe care ele ți le aduc vor intra iarăși în posesia ta după nuntă, draga mea mamă. Am căzut deja de acord în privința asta o dată, nu-i așa?
— Aș vrea să te rog să-mi înapoiezi măcar o parte din ele înainte de ceremonie. Mi-e greu să mă descurc, iar asta e dureros pentru o doamnă în poziția mea. Ca regină-văduvă cred că le merit și am acest drept asupra lor.
Richard începea deja să pară nemulțumit.
— Doamnă, ești îngrijită foarte bine din bugetul privat al curții. Trăiești la curte, nunta e în ianuarie, iar după vei avea înapoi practic tot ceea ce ai deținut înainte în calitate de văduvă, deși, personal, eu nu cred că meriți nimic. Presupun că ești capabilă să mai aștepți câteva luni și să-ți ții în frâu lăcomia până atunci.
Conversația fusese sortită eșecului încă de la bun început, dar acum lucrurile amenințau să se se prăbușească de-a binelea, ducând spre dezastru.
— Lăcomie? Nu crezi că merit nimic? Mi-ar plăcea să-ți amintesc că am fost regina de drept a Angliei și mama regelui de drept, până când tu și planurile tale nefaste m-ați jefuit de tot ce am avut! Mâncător de suflete! șuieră.
— Și mie mi-ar plăcea să-ți reamintesc că sunt regele acum și că ți-am arătat suficientă milă ascultându-ți văicărelile constante. Încetează să trăiești în trecut. Nu e deloc practic.
— Milă? Milă?! regina-văduvă scoase un râset care semăna mai mult a suspin. Numești asta milă?
— Da. Ești închisă în Turn sau oriunde altundeva împotriva voinței tale? Sau poate fiul tău Thomas a urcat pe eșafod?
— Și lui i-ai luat totul și l-ai lăsat fără un șfanț!
— Ei, presupun că nu ar fi trebuit să i se alăture trădătorului galez atunci. Dar, trecând peste asta, trăiește, i-am acordat iertarea, i-am permis să se întoarcă la curte. Cred că toate condițiile pe care i le-am pus la dispoziție sunt foarte generoase. Mai ales având în vedere că tot ceea ce a deținut îi va fi înapoiat odată ce sora lui mi se alătură în acest mariaj.
— Ca să poți să-i ruinezi și ei viața așa cum ai facut cu noi toți?
— Nu am nici cea mai mică intenție să fac asta. Să devii regina Angliei e ceva extrem de valoros. Și cred că Bess pricepe asta mult mai bine decât o faci tu, doamnă.
— Să-i torturezi sufletul fiicei mele doar pentru că al tău e plin de chinuri e ceva extrem de valoros pentru tine?
Elizabeth Woodville nu pomeni nimic și de trupul fiicei ei. Îi era mult prea teamă de ce răspuns ar fi putut primi din partea lui.
