16.

253 31 9
                                    


      În noaptea de dinaintea nunții ei, Bess nu dormea. Stătea așezată pe patul său, în întuneric complet, rugându-se – până când limba îi amorți și mintea i se prăbuși sub greutatea atâtor gânduri.

      Se ruga pentru vii și morți, seninătate și determinare, pentru tot și nimic în același timp, până când propriile ei cuvinte se transformară în sunete moi și obscure, pe care nimeni nu le putea înțelege în acea beznă.

      Din timp în timp, poate din cauza fricii, ori chiar a anticipării, avea impresia că-și vede frații în încăpere, alături de ea. Cei doi băieței cu bucle aurii și cămășuțe de noapte, ținându-se unul pe celălalt de mânuțele mici și zâmbindu-i cu blândețe.

      Bess strângea din ochi ca să-și revină. Când ei dispăreau, mătușa ei Anne le lua locul. Un contur silfid de femeie, care o punea mereu să se întrebe cât avea ea să reziste ca soție și regină a lui Richard.

       Însă Bess era hotărâtă să reziste, așa că alunga fantoma cu o fluturare nemiloasă a mâinii, ca și cum ar fi împrăștiat o ceață densă. Ea nu era Anne.

      Cei morți erau morți. Trebuia să aibă grijă de cei vii.

       În propriile lui camere, regele Richard stătea treaz și el, privind la întunericul nopții pe fereastră, cu mâinile rezemate de pervazul răcoros.

       Mintea lui nu hoinărea nicăieri, nu i se învălmășea în niciun fel. Nu se ruga; conștiința nu-l apăsa în niciun fel, iar fantomele celor morți îl abandonaseră de această dată.

       Gândurile lui erau (ca mai mereu) precise, clare și concentrate asupra unui singur lucru: Richard aștepta ziua de mâine.

        De dimineață, Bess era palidă ca zăpada neatinsă din grădini, dar perfect calmă. Sarcina și dorința ei era să treacă peste toată această zi fără niciun incident. Să se asigure că mama ei, la fel și alte rude Woodville, nu făceau o înmormântare din ceremonie.

        Și, desigur, să nu adoarmă cumva la un moment dat în timpul slujbei sau a banchetului de după. Chiar i-ar fi prins bine dacă ar fi reușit să-și închidă ochii măcar un minut noaptea trecută.

         În ciuda a tot, cu speranțele colorate ale unei viitoare soții absolut adorabile și ușor somnoroase, Bess își chemă doamnele să o ajute să își îmbrace rochia de mireasă.

         În ciuda a tot, cu speranțele colorate ale unei viitoare soții absolut adorabile și ușor somnoroase, Bess își chemă doamnele să o ajute să își îmbrace rochia de mireasă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


     

     

Winter RoseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum