Bess pășea încet. Totul în jurul ei era neclar și lipsit de contur, ca și cum s-ar fi înecat; ca și cum cineva ar fi împins-o brusc cu capul sub apă, iar de acolo ea vedea tot ce se petrecea deasupra printr-o suprafață densă, opacă și învolburată. Culorile îi păleau înaintea ochilor, iar ea fu nevoită să se oprească o clipă.
Tocmai când găsise în sfârșit ceva solid de care să se sprijine, ceva ferm care s-o susțină, când tocmai căpătase o imagine clară a viitorului ei, un sens, un scop și o direcție, o balanță în echilibru... Tot ceea ce se luptase să construiască era pur și simplu spulberat! De către propriul frate și propria mamă!
Toate eforturile ei, toate aspirațiile, tot ce încercase să creeze zăcea practic în ruine la picioarele ei acum... (ori în curând, dacă nu o făceau încă)
Încercase degeaba! Totul fusese în van!
Bess își apăsă tâmplele pulsatile.
Richard o să afle – dacă nu aflase deja cumva. Mama ei avea să fie izgonită. Trimisă undeva departe și aruncată într-o fundătură uitată de lume – dacă nu chiar mai rău.
Fratele ei vitreg – singurul ei frate rămas – avea să fie executat. Dacă era norocos, poate ar fi putut să scape și să-și petreacă restul vieții în exil, în eternă teroare pentru siguranța lui. Nu avea să-l mai vadă niciodată.
Și nu era ca și cum și-ar fi dorit să-și vadă mama sau pe Tom după ceea ce făcuseră – dar mai târziu? În viitor? Nu voia să piardă și ceea ce-i mai rămăsese din familia pe care o avusese odată! Nu mai voia ca nimeni iubit de ea să moară!
Ce-ați făcut, voi amândoi... Ce-ați făcut! se auzi răsunând în mintea ei.
Cât despre ea? Richard chiar nu se încredea decât în cei câțiva din preajma lui, dar în ultimul timp începuse să se încreadă în ea. Ori, cel puțin, începuse să încerce să se încreadă în ea.
Tot s-ar fi căsătorit cu ea, firește, altfel domnia lui urma să se clatine de la temelie, dar nu urma să mai aibă încredere în ea niciodată de-acum! Nu după ce îi împrumutase bani fratelui ei ghinionist, iar el încercase să îi folosească într-un complot împotriva regelui! Nu era nici măcar un secret că Tom lua bani de la ea!
N-ar fi reușit niciodată să-l convingă pe Richard că ea nu avusese idee ce se punea la cale sau în ce scop urma Tom să folosească acei bani. Niciodată!
Relațiile lor construite pe muncă, orice fel de relații ar fi încercat să clădească în viitor, erau toate distruse de acum încolo. Nu avea să fie capabilă să aibă grijă de viitorul surorilor ei așa cum dorea, faptele ei ca regină aveau să fie mereu sub semnul dubiului pentru el, iar tot ceea ce ar fi plănuit să facă ar fi fost degeaba. Căci el nu ar fi lăsat-o, crezând că e iarăși un alt complot de-al ei împotriva lui!
Nu mai era nicio speranță. Doar un chin constant.
Tom idiotule! Idiot prostovan! îl dojeni în minte.
În parte, își putea înțelege mama și pe Tom. Chiar putea! Senzația lor de disperare și pierdere, ura lor aprigă și de ce Tom venise cu îngrămădeala asta de plan necopt pus claie peste grămadă. Oamenii fac adesea lucruri prostești în asemenea situații. În acele luni de după moartea tatălui ei lucrurile fuseseră de neîndurat pentru ei! Și probabil că în felul lor aveau într-adevăr intenții bune cu privire la ea.
Dar nu se putea abține să nu simtă o dureroasă furie și un dispreț strașnic îndreptat împotriva amândurora!
O trădaseră! Propriile rude, pe viitoarea lor regină – puseseră totul la care fără știrea ei, iar acum urmau să distrugă totul. Nici măcar o singură dată, din câte se părea, nu se gândiseră la ce fel de compromisuri făcuse ea față de propria persoană. Lor le păsa de ea, dar nu dădeau doi bani pe deciziile ei; nu pe cum era ea de fapt, ci doar pe aparențe. Și cu siguranță nu se gândiseră până la capăt cum s-ar fi putut sfârși asta pentru Cecily, Anne, Katherine și Bridget... Pentru întreaga țară... Altfel ei n-ar fi... N-ar fi făcut o asemenea stupizenie!
Deci ce putea face? Acum, cu întreaga imagine de ansamblu confuză până într-un punct mort. Ce putea face? Doar să stea și să aștepte inevitabilul, ascunzându-se în negura camerelor ei? Dimineața ar fi adus oricum o altă zi.
Tu ce ai face, papa?
Crescuse în brațele tatălui ei. Crescuse pe genunchii lui la consilii, în poala lui când își întrunea sfetnicii, în fața lui pe șaua calului în timpul paradelor. Ba chiar, cu limba strecurată printre dinți de concentrare, apăsase de nenumărate ori cu mânuțele ei mici pe sigiliul care pecetluia documentele regale. Fusese crescută și învățată încă din scutece cum să conducă!
Ce se întâmplase acum nu era vina ei, dar ar fi plătit îngrozitor pentru greșeala altora! Și nu numai ea! Nu, nu, nu! Orice i-ar fi adus ziua de mâine, noaptea nu se încheiase încă! Iar un adevărat Plantagenet nu renunță niciodată fără luptă!
Elizabeth își deschise ochii și încercă să se adune. Respiră câteva momente, apoi își îndreptă spatele. Privi drept înainte și se grăbi prin galerie. Avea să meargă la rege.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vreau să pun la punct o chestie care mă sâcâie și pe mine: lungimea capitolelor. Am făcât cândva (și în repetate rânduri) greșeala să las asta să mă influențeze - în sensul că trăgeam de mine până aproape de limită ca un capitol să aibă atâtea cuvinte. Am realizat că această cantitate, cel puțin pentru mine, nu mai e relevantă.
Acolo unde simt că trebuie să închei, închei. Vreau să scriu cu plăcere, fără să las asta să mă distragă. Deci da, chiar îmi pare rău că lungimea variază și că unele sunt chiar scurte, dar merg pe premisa că, dacă folosești cuvintele potrivite, poți obține un efect poate la fel de profund ca atunci când ai folosi sute de paragrafe pentru o emoție.
În realitate, mi-am dat seama acum, în momentele instantanee, când trebuie să reacționezi, nimeni nu stă atât să cugete. E o chestie de psihologie fină și vreau să o pun în aplicare. Vreau să am personaje umane, nu filozofi. :) Vreau să scriu din plăcere, nu ca să umplu niște rânduri.
Deci mulțumesc dacă ați citit și mă înțelegeți. :) Pe lângă asta, cine mai dorește un capitol în seara asta?Și la ce vă așteptați de la discuția lui Bess cu regele?
