Ospățul de nuntă se dovedi a se desfășura lin. Indiferent ce ar fi crezut sau ar fi simțit oaspeții cu privire la tot ce se întâmpla, mâncărurile bogate și numeroase, precum și vinurile scumpe care curgeau șuvoaie, le ocupaseră bine marea parte din atenție – o dovadă că stomacul era uneori mai puternic decât mintea ori inima.
Nu era exact un banchet nemaivăzut de fericit, dar suficient de vesel și plăcut totuși.
Unii cinici – și erau destui astfel prezenți – după câteva pahare mai zdravene, începură chiar să schimbe glume vulgare cu privire la noaptea nunții, deși cu destulă precauție. Alții urmăreau pur și simplu nerăbdători cu ochi rugători proaspeții căsătoriți – la urma urmei, nimeni nu era prea des martor la un asemenea lucru. Din păcate pentru ei, noul cuplu nu le oferi prea mare lucru cu care să-și hrănească ardenta curiozitate.
Cât despre restul oaspeților – ei se distrau unii cu ceilalți, oferind mai multă atenție fazanilor grăsani și lebedelor de pe mese decât regelui și noii lui soții.
Tânăra regină abia se atingea de vreo mâncare sau băutură, gustând doar puțin de ici și colo. Dar era fermecătoare și cordială cu toată lumea, oferind mereu o încuviințare cu un zâmbet sau purtând perfect o conversație. Orice oboseală simțise dispăruse ca prin magie.
Când muzica începuse să cânte și perechile dăduseră startul dansurilor, amestecându-și vinul și sângele în vene, regina dansase de asemenea, grațioasă și lipsită de orice efort, cu cei mai înalți demnitari ai curții.
Ratcliffe însuși, doritor să-i arate regelui că era întru totul de acord cu alegerea sa (deși nu era), fu surprins de ușurința cu care tânăra regină îl conduse printre sărituri și piruete ușoare. Atât de agil, pare-se, că Richard îi lăudă ironic grația odată ce consilierul își reluă locul la stânga sa.
Duce o luptă curajoasă în seara asta! gândeau unii invitați despre Bess.
Familia ei se purta bine în întregime. Adevărat că fratele ei dădea peste cap paharele cu băutură de parcă ar fi vrut să se înece și să cadă lat chiar atunci și acolo, dar măcar nu era agresiv. Mama ei arăta de parcă ar fi fost lovită din senin de un sac, dar, din fericire, nu vorbea prea mult și reușea să-și păstreze demnitatea.
Erau Cecily, Anne și Margaret cele care aveau parte de distracția vieții lor, iar inima lui Bess se umplea de bucurie privindu-le. Se răsfățau cu dulciuri glazurate și migdale glasate, cu Cecily dansând întruna, iar Anne privindu-și surorile și toți acei lorzi și doamne elegante. Katherine și Bridget erau prea mici încă să ia parte la o asemenea petrecere, așa că fuseseră convinse de Bess să se retragă la culcare cu promisiunea sacră că dulciuri din belșug vor fi păstrate pentru ele dimineața următoare.
Regele mânca și bea ca de obicei – nu fusese niciodată vreun gurmand lacom. Conversa chiar plăcut cu cei mai apropiați curteni ai lui, aruncând constant priviri în direcția lui Bess (în orice colț al sălii s-ar fi aflat ea, orice ar fi făcând sau cu oricine ar fi dansat).
Catesby, Norfolk și Ratcliffe luară asta ca pe un semn tacit al precauției lui, dovadă că încă era nesigur în privința ei și o punea la îndoială. Adevărul simplu era că lui Richard îi plăcea pur și simplu să o privească.
El părea să fie într-o dispoziție perfectă. Deși dacă cineva, cineva care l-ar fi cunoscut mai bine, s-ar fi uitat mai îndeaproape și puțin mai atent... Ei bine, acest observator ar fi băgat de seamă o adâncă satisfacție și mândrie ascunsă în ochii lui și încă ceva – o urmă de anticipare.
