În următoarea zi, Bess aștepta în încăperea pe care Richard o folosea ca al lui sanctum sanctorum* – așa cum el se referea la ea uneori cu o tentă de umor.
Servitorul o rugă să aștepte. Regele era reținut în sala tronului de Ratcliffe și Catesby, prin urmare avea să întârzie puțin. Ah, șobolanul și pisica*!
S-ar fi gândit poate ceva mai mult la ei dacă pajul nu ar fi asigurat-o iarăși că regele urma să sosească dintr-o clipă în alta. Dar timpul se scurgea și nu era nici urmă de el, așa că Bess începu să se plictisească în scurtă vreme. Începu, de asemenea, să se plimbe nerăbdătoare de-a lungul și latul camerei.
Trăgând cu coada ochiului la biroul lui de lucru, observă niște hârtii zăcând pe lemn întoarse cu fața în jos. Asta o surprinse. Richard nu-și lăsa niciodată documentele să zacă astfel pe masă. Dacă totuși o făcea, le răsucea în așa fel încât să-ți vină greu să citești ce se afla în ele, dar ca el să te poată observa în cazul în care, conversând cu el, aveai vreo intenție să-ți bagi nasul în treburile lui.
În cazul ei, nasul lui Elizabeth nu avea astâmpăr în acea zi.
Fără să aibă pic de scrupule, Bess se apropie și înșfăcă hârtiile cu grijă, trecând prin conținutul lor cu rapiditate. Erau chiar listele cu însoțitorii pentru suita ei de regină.
Regele făcuse corecturi și note cu propria lui mână. Inclusese acei câțiva oameni pe care ea îl rugase să o facă! Bess se simți inundată de un sentiment profund de triumf! O ascultase! El chiar o ascultase!
Pașii cuiva începură să răsune din ce în ce mai aproape. Elizabeth lăsă foile din mână instantaneu, așezându-le la loc și ordonându-le exact așa cum le găsise. Se grăbi apoi spre jilț, prefăcându-se că examinează tapiseriile scumpe de pe pereți – una în care Eva îi înmâna mărul lui Adam, cealaltă cu scene din Apocalipsă, din Cartea Revelației a Sfântului Ioan cel Divin, o luptă continuă între bine și rău, plină cu bestii, îngeri și dragoni.
Când regele intră, se ridică și își făcu reverența în fața lui.
— Ah, Bess! Trebuie să-ți cer iertare pentru întârzierea asta. Am pierdut toată noțiunea timpului.
— Nu face absolut nimic, Înălțimea Voastră.
— Dar trebuie să te fi plictisit înfiorător aici, așteptând pur și simplu. Mă tem că nu am nicio scuză! recunoscu degajat.
— Chiar deloc. Admiram tapiseriile acelea, schiță un semn delicat din cap. Sunt chiar frumoase.
— Sunt franțuzești. Am comandat, de asemenea, altele din Franța și Flandra pentru noile tale încăperi.
Bess rămase o clipă fără răspuns în fața unei generozități pe care nu o ceruse. Apoi se redresă repede.
— Vă mulțumesc, Alteță.
— Bine atunci. Să trecem la treabă!
Luă loc la masa de lucru, întoarse hârtiile și începu să-i comunice modificările pe care le făcuse. Elizabeth nici măcar nu încercă să sune sau să pară prea bucuroasă sau exagerat de recunoscătoare – era oricum cu adevărat fericită să audă aceste nu-chiar-atât-de-surprinzătoare schimbări.
— Sunt bucuros că asta te mulțumește, Bess.
— Extrem de mult, Înălțimea Ta! îi zâmbi ușor.
— Mai e și altceva ce ai vrea să-mi ceri?
— Nu, Alteță.
Nu astăzi, cel puțin. Pași mici, se gândi. Trebuia să facă pași mici, dar siguri.
— Atunci mi-e teamă că trebuie să ne luăm rămas-bun pentru moment. Am niște treabă de făcut.
— Cu siguranță. Mulțumesc încă o dată! se aplecă în reverență, apoi porni spre ușă.
— Ah! Și Bess? îl auzi dintr-odată, de parcă tocmai atunci și-ar fi adus aminte ceea ce voia să-i spună.
Elizabeth se opri și se întoarse din nou spre el.
— Data viitoare, te rog, pune hârtiile la loc așa cum au fost!
Inima ei îi ajunse în gât. Richard o privea absolut prozaic, doar o scânteie năprasnică îi strălucea în ochi. Ideea să nege totul se prăbuși într-o clipă. Știa. Evident că știa.
— Eu... Eu am... Le-am dezordonat?
— Nu chiar. De fapt, le-ai pus înapoi în ordinea corectă, dar nu tocmai așa cum le lăsasem eu pe masă. Astea sunt mici detalii, desigur. Dar, uneori, sunt micile detalii cele care fac diferența.
Diavolul pândește din detalii... La naiba!
— Da, într-adevăr... Bess șopti pierdută, neștiind ce să facă în continuare.
— Doar ține asta minte pe viitor. Data viitoare ți-ar putea cauza necazuri.
— O să fiu mai atentă data viitoare! se opri în clipa în care realiză ce scosese pe gură.
Richard se ridică, ocoli masa și veni spre ea. Se opri chiar în fața ei, privind-o în ochi și murmurând de parcă ar fi vrut să o provoace:
— Ești un jucător priceput, Bess.
— Păi... Nu la fel ești și tu? i-o întoarse.
Richard nu îi răspunse, deși își înclină capul, ca un fel de acord tacit arătat întrebării ei. Avea ceva tupeu această fată, această... viitoare soție a lui.
Mâna lui îi atinse încheietura, apăsându-și degetele pe ea și urmărindu-i cu blândețe carnea brațului.
— Pleacă, Bess.
Fără să se mai adune, Elizabeth înghiți în sec și părăsi încăperea. Abia se abținu până când ajunse în camerele ei. Acolo, se rezemă de uși și își lăsă toată greutatea pe ele.
Se clătina cu siguranță pe dinăuntru, dar în același timp îi venea să râdă. El își luase revanșa (cel puțin parțial). Dar ea își atinsese scopul. Sau n-o făcuse? Avea să se răzgândească Richard acum? Nu! Firește că nu! Intuiția ei îi spunea un nu răspicat.
Nici măcar nu-i păruse furios. Sau îi păruse? Ruinase totul? Prinsă cu mâța-n sac, cu nasul cufundat în treburile regelui!
Bună treabă, Bess! Bine lucrat!
Își acoperi gura cu palma. Într-un fel sau altul, avea să afle consecințele faptelor sale. Și așa apăru nevoia nebunească să iasă cât mai repede, să meargă afară imediat și să respire acel aer rece și zgronțuros care să-i limpezească mintea. Era așa sufocant înăuntru!
Nu fusese vorba despre o vânătoare azi? Tom pomenise ceva despre asta ieri. Ori alaltăieri. Ea avea să meargă oricum și să-și planifice următoarele mișcări. Dacă dădea greș din nou, o lua de la capăt.
Și abia atunci când doamnele ei începură să o ajute să-și îmbrace costumul de vânătoare, Bess își dădu seama că nu tresărise și nu se ferise deloc de atingerea regelui.

*sanctum sanctorum ~ expresie latină cu tentă umoristică, ce se referă la un loc foarte privat și secret
*The Rat and the Cat, prescurtare de la Ratcliffe și Catesby, sfătuitori ai regelui, numiți Șobolanul și Pisica
