~Prințesa si Mafiotul ~

Nu ma mut

Perspectiva~  Sophia Wylhelmina Adelaide~:

Ma trezesc cu o durere îngrozitoare de cap, deschid ochii încet si vad ca sunt singura in pat, pe noptiera vad un plic înpachetat cu o fundita mova, ma ridic încet, apoi il i-au si il desfac.
Dau de o scrisoare si încep sa o citesc:

,, Stiu ca nu am avut timp sa vorbim, sunt la munca, pregateste-te diseara vin sa te i-au, ne mutam in casa mea, doar asa scrie programa regala, nu?  Te rog, stai in pat si nu prea pleca din el, decat daca e ceva urgent! 
Ne vedem diseara!

                              Cu drag, Black!

Ce???  Am sa ma mut din casa mea???  Dar de ce???  Programa aia nu e sanatoasa???  Nu imi vine sa cred!
Trebuie sa vorbesc cu parintii mei, nu pot permite asta, deja ma simt rau ca i-am mintit!
Ma ridic din pat si simt o mica durere abdominala, rezista Sophia!  Nu renunta asa! Copilul asta pana va iesi din mine voi avea ceva de îndurat se pare !
Cobor treptele încet si deodata niste tocuri se fac auzite la capatul treptelor!
Leyla: O doamne, scumpo!  Ce cauti tu pe trepte?
Vine spre mine grabita, lumdu-ma de brat de parca as fi o invalida!
Sophia : Trebuie sa vorbesc cu tine si cu tata, despre tot!
Leyla: Nu te stresa, stim povestea cu violul tau si ne pare exstrem de rau,  scumpo!  Tatal tau e daramat de cand a auzit ce ai patit!  Ce vrei sa vorbesti cu noi?
Sophia : Nu vreau sa ma mut la el! Vreau sa stau aici, langa voi!
Leyla: Doamne scumpo, stii la fel de bine ca si mine protocolul!
Sophia : Dar nu il iubesc!
Leyla : Scumpo....  Uite!  Ce ar fi da mergi in pat si il voi aduce pe tatal tau la tine?
Sophia : Ma descurc sa merg si singura!
Leyla: Nu întelegi, viitorul tau soț a fost destul de clar ca sa nu te tinem in picioare mult, deja au trecut mai bine de 10 minute, hai in pat!
Sophia : Nu imi pasa ce spune el, mama!
Leyla: Trebuie!  E viitorul tau sot! Te rog, Sophia, asculta-ma si pe mine si pe protocol si hai in pat, pana nu te duc gardienii!
Sophia : Si gardienii sunt de partea lui?
Leyla: Da... E sotul tau, Sophia! Chiar daca ti-a facut ce a facut, nunta si toate raman stabilite, asa e scris, plus ii pare rau, era beat!  Te rog, fi regina, asa cum e normal!
Sophia : Nu voiam ca libertatea mea sa se termine asa!
Leyla:  Nici eu scumpo! Crede-ma!
Discutia noastra aprope ca a trezit tot palatul, niste pasi se aud spre noi iar eu si mama ne privim bland!
Edwuard: Ce se intampla aici?
Ne intreptam privirea catre tata, cand ma vede aproape este in soc si nu numai el cat si gardienii care erau cu el.
Edwuard : Leyla?  Ce face fata noastra pe trepte?  Parca ai spus ca o vom proteja!
Leyla: Ea a ajus aici! Acum am observat-o si eu!
Sophia : Încetati!!!  Tata vreau sa vorbim!
Edwuard : Ce ar fi sa vorbim in camera ta scumpo?
Sophia : Daca asta va face fericiti atunci, ma duc! 
Ma privesc amundoi cum pasesc, deodata fara sa imi dau seama sunt luata de o mana puternica si saltata in sus, cand ma uit il vad pe tatal meu, care ma luat in brate, carandu-ma spre camera mea. La fel cand eram mica, asa facea si atunci, ma lua si fugeam prin palat, de data asta fugim dupa acel pat rigid!
Fara sa imi dau seama cand am ajuns in camera mea, tata ma lasa jos pe pat si ma priveste bland.
Edwuard : Am adus printesa la palat!
Zambesc bland si tata ma priveste întens!
A
Edwuard : Sa nu vorbim de supararea care sa abatut pe tine iubita mea, fata!
Sa lasam acea durere sa plece in trecut, ce zici?
Sophia : Sunt de acord! Tata, uite imi pare rau ca nu v-am spus, ma simpt prost din cauza asta însa nu ma puteti lasa sa ma mut la el!
Edwuard : O scumpo!  Credeam ca ai o trauma ceva, mai rau, insa draga mea, stii protocolul regal, nu?
Sophia : Mi-ai facut un favor tata si tu si mama!
Leyla : Daca nu se intampla asta favorul ramanea , scumpo!
Sophia : Nu e vina mea de cele intamplate!
Edwuard : Stim!
Sophia : Nu ma pot muta cu el!
Leyla : Te rog, scumpo, hai sa ne calmam!  Nu te va omorî, va avea grija de tine si de copilul vostru, asa cum tatal tau a avut de mine!
Sophia : Tu il iubeai pe tata, eu nu il iubesc pe Black sau cum il cheama!
Leyla :Black Aiden Dylan Eynwanderer , asta e numele lui, scumpo! Va fi viitor rege ca si tine! Impartasiti aceiasi moneda, nu crezi?
Sophia : Nu!  El nu simte durerea care eu o am in suflet, in toate!
Parintii mei ma privesc tristi,  stiu ca i-am suparat insa nu vreau sa se intample asta!
Leyla: Scumpo, esti bine?
Sophia: Nu!  Mi-ati promis ca mereu veti fi langa mine, acum de ce nu ma ajutati sa scap de el?
Edwuard : Stii ca asta nu putem, asa e protocolul, imi pare rau scumpo!  Te vom vizita, si asteptam ca si tu pe noi,  dupa ce nasti!
Sophia : Nu vreau sa nasc!
Leyla: Asta e imposibil fata mea!  Deja esti însarcinata!
Sophia : Si avort nu pot face?
Edwuard : Suntem familia regala, nu oamenii normali , scumpo!  Nu ai voie sa faci avort!
Leyla: Te rog, calmeaza-te!  O sa iti faci rau si tie si copilului!
Edwuard: Mama ta are dreptate! Iti vom fi alaturi!
Lacrimile mi se scurg pe obraz, parintii mei se uita la mine si parca nu le vine sa creada in ce stare am ajuns!
Eduward: Voi pune pe cineva sa iti faca bagajele!  Eu si mama ta credem ca ar trebui sa dormi si sa te calmezi! Te lasam sa te odihnesti , scumpo!
Sophia : ok...
Parintii mei, inchid usa dupa ei si pleaca. Ce am facut eu sa merit asta?