Te Vreau Înapoi.| 2.

Capitolul 19.

Adam povestește

Am venit aici pentru Alexa, ne-a implorat să venim cu ea la înmormântarea mamei ei, știam că dacă mă voi întoarce o voi revedea pe Amelia, nu as fi putut pleca înapoi fără ca măcar să o privesc în ochi încă o dată, dar știam că dacă vin aici și o voi vedea nu mă voi putea întoarce înapoi, și mai știam că atunci când am să o privesc în ochi toate sentimentele o să revină la suprafață, de aceea m-am despărțit de Sophia când am plecat, eram împreună de 2 ani, dar nu simțeam nimic pentru ea, o iubesc dar doar ca pe o prietenă, eram cum ea doar pentru a îmi demonstra mie și celorlalți că am trecut peste deși era doar o minciună.
M-am trezit dimineață, mi-am făcut un duș m-am îmbrăcat și am mers direct în bucătăria goală, am pregătit micul dejun și cafea pentru toți și m-am psu să mănânc, singur, apoi am plecat în salon și am început să privesc pozele ce le avea pe pereții scărilor și pe mobila din salon, este ea împreună cu ceilalți în cluburi, de Crăciun, aniversari, în toate pozele zâmbește dar în niciuna nu o văd fericită, îi lispea acea fericire din ochi.
- Bună dimineața! Îi aud pe toți salutând coborând scările, erau toți în afară de Amelia.
- Bună dimineața. Salut eu.
- Tu ai făcut asta? Întreabă Mira din bucătărie.
- Da. Îi răspund eu intrând în bucătărie unde ceilalți stăteau la masă și mâncau.
- Sunt delicioase. Făcusem niște clătite și suc de portocale.
- Mulțumesc. Zâmbesc eu.
M-am așezat cu ei la masă și îi priveam pe toți mâncând, Dylan și Caleb nu prea au vorbit cu mine de când am venit, cred și eu, sunt sigur că încă sunt supărați pe mine, iar acest tip Riccardo mă arde cu privirea de fiecare dată când poate, iar eu pe el la fel, știu că o place pe Amelia.
- Bună dimineața. Salută toți și îmi îndrept privirea spre Amelia care părea obosită și fără chef de viață.
- Neața. Spune ea scurt și se așează la masă.
Își pune mâncare în farfurie și cafea într-o ceașcă și se așează la masă lângă Riccardo, mereu se așează acolo, la dracu dacă nu am să îi sparg fața acestui nenorocit. Am privit-o pe Amelia cum a luat o inghițitură din clătită și închide ochii în timp ce geme.
- Cine a făcut asta? Întreabă ea.
- Adam. Îi răspunde Mira iar ea mă privește.
- Preferatele mele. Știam Amelia.
- Știu. Răspund zâmbind iar când își dă ochii peste cap zâmbetul meu a pierit.
După ce au terminat toți de mâncat ei au plecat probabil la depozit. Recunosc, am tot ținut legătura cu Ryan, știa unde suntem, el ne-a trimis acolo și ne-a promis că Amelia nu ne va căuta acolo, dar sper ca ea să nu afle asta, o va rănii și nu vreau asta, nu din nou.
- Cum mai ești Adam? Întreabă Louis.
- Sun confuz Louis, nu știu ce e în mintea ei, am vorbit aseară cu ea și am întrebat-o ce s-a întâmplat în acele 3 săptămâni cât a fost rapită.
- Și ce ți-a zis? Întreabă Alexa.
- Era însărcinată la dracu! - înjur eu iar băieții se așează pe canapea șocați - Avea un copilaș în burtică și ei l-au omorât, a murit Louis iar eu am părăsit-o, ea nu mi-a spus nimic pentru a nu mă rănii mai mult iar eu ca un egosit ce sunt am plecat de lângă ea. Spun plângând.
- Îmi pare rău. Spune Jack și mă ia în brațe.
- Cum am putut să fac așa ceva? Întreb eu.
- Adam, ai crezut că aceasta este cea mai bună decizie la acel moment, nu te învinovăți pentru asta.
- Nu pot să nu o fac, nu pot să nu mă simt vinovat Jack, nu pot să nu simt vinovăția cum mă arde pe piept atunci când îi privesc ochii goi și triști.
- Dacă ești sigur că mai simți ceva pentru ea nu renunța, dar dacă nu simți nimic nu are rost să o rănești mai tare, putem pleca în orice moment. Spune Alexa.
- Nu vreau să plec, nu până nu aflu tot adevărul.
- Ea s-a schimbat și va fi greu să afli adevărul de la ea.
- Dar nu am altă soluție, știu că s-a schimbat, toți am făcut-o Alexa, și nu poți spune de ea că e egoistă cum ai făcut-o atunci când ai văzut-o prima dată, noi am fost cei egoiști când am plecat fără ca măcar să privim înapoi și ne-am refăcut viețile fără ca măcar să dăm un semn de viață. Spun iar ea bagă capul în pământ.
Am stat în liniște câteva ore, doar am privit la televizor, băieții plecau într-o săptămână înapoi, locuim toți lângă plajă, avem casa una lângă alta dar majoritatea timpului îl petrecem în casa Alexei, are un copil minunat împreună cu Louis, îmi aduce aminte de Lou când era mic, Alexa lucrează ca și asistentă medicală iar eu și băieții avem un service auto. Iar atunci mi-a picat fisa, am să vorbesc cu Ryan să îmi deie un apartament prin apropiere iar dacă e nevoie intru înapoi în echipă, aici nu voi face rost de vreun loc de muncă cu tot trecutul meu, vreau doar să o iau înapoi pe Amelia și să plecăm undeva doar noi doi, să fim singuri, iar asta îmi va fi al dracului de greu, dar vreau să o fac, am nevoie de ea în viața mea, am încercat să îmi fac viața și să uit dar nu pot, au trecut 4 ani nenorociți, și mi-a ieșit, asta am crezut eu, asta am vrut eu să cred, să mă mint că sunt bine când de fapt nu eram.
I-am văzut pe băieți intrând în casă rapizi fără să spună vreun cuvânt, am privit confuz în jur și am văzut că era deja întuneric afară, dar oare unde se grăbesc ei așa?
O oră mai târziu i-am văzut pe toți în afară de Amelia coborând scările, băieții erau îmbrăcați la costum și câte o cască în ureche, iar Mira avea o perucă care părea păr natural roșcat, un machiaj super strident cu mult sclipici, iar pe umăr avea o poșetă neagră, ce dracu?!
- Amelia! - strigă Mira - coboară mai repede, întârziem! Strigă ea iar de sus se aude o ușă trântindu-se.
- Nu am de gând să cobor așa Mira, am să arăt ca o prostituată! Strigă Amelia de sus.
- Asta e și ideea dracului, acum coboară odată, întârziem dracului! Strigă Mira nervoasă.
Am văzut-o pe Amelia coborând nervoasă scările,  avea o perucă blondă care îi stătea super bine, un machiaj strident, iar în mână o poșetă, erau îmbrăcate normal, dar știu că se vor schimba când vor ajunge oriunde trebuie să meargă.
Telefonul Ameliei a sunat iar ea a mers în bucătărie și a răspuns, câteva minute mai târziu s-a întors iritată și ne-a fixat cu privirea iar telefonul meu a început să sune, Ryan.

- Da. Răspund eu.
- Adam , știu că cer mult , dar avem nevoie de ajutorul vostru , bineînțeles dacă vreți.
- Ce e? Întreb eu curios.
- Fetele au i misiune , iar Dylan și Riccardo trebuie să steie acolo de pază să aibă grijă de fete , tipul de la care vrem să aflăm îmi cunoaște majoritatea oamenilor , în afara de ei și voi.
- Ryan. Încep eu.
- Te rog Adam , trebuie doar să vă luați un costum , Amelia are câteva microfoane și căști în plus prin care să vorbești cu , Caleb , anunța el dacă ceva iasă prost.Spune Ryan.
- Vorbesc cu ceilalți dar eu merg. Spun privind-o pe Amelia și închid.

- Ce e Adam? Întreabă ceilalți îngrijorați.
- Ryan are nevoie de noi, vor doar să ne luăm un costum și să stam de pază în caz că ceva iasă rău.
I-am văzut pe băieți privindu-mă cu neîncredere câteva minute apoi și-au dat priviri între ei.
- Venim, ne era dor de asta. Spune Louis.
- Alexa tu poți rămâne să faci cina. Spun eu iar ea zâmbește.
- Sigur. Răspunde ea.
Am fugit toți sus în timp ce Amelia și-a dat ochii peste cap, noroc că am adus toți costume cu noi pentru înmormântare, mi-am făcut un duș rapid și mi-am luat costumul pe mine și am coborât rapid jos.
- Căștile. Spune Amelia și ne înmânează câte o cască și un mic microfon la fiecare.
Ni le-am pus și am ieșit pe ușă, eu, Louis și Amelia ne-am urcat într-o mașină pe care o conducea ea, în alta s-a urcat Dylan, Mira și Riccardo iar în alta Ethan și Jack, sper doar ca totul să iasă bine.

Nu uita-ți de vot si comentariu , vă pup ❤️❤️❤️