Te Vreau Înapoi.| 2.

Capitolul 34.

Adam povestește...

  Am citit bilețelul acela nenorocit de mii de ori, aveam atâtea întrebări, atâtea sentimente în acest moment, nu înțeleg cine ar fi putut să scrie acel bilețel, cum ne-au găsit, știu că avem mulți dușmani, doar că nu înțeleg cine ar putea fi, nu știu ce vom face, nu știu nici măcar dacă îl pot lua în serios sau e vorba de o glumă proastă, și nu în ultimul rând, trebuie să îi salvez pe restul.
- Probabil e doar o glumă - încerc să îi calemz pe ceilalți - Cine ne-ar fi putut găsi tocmai în Hawai?! Întreb sarcastic.
- Adam - începe Amelia, pot vedea pe chipul ei că e puțin speriată, și nu o judec, toți suntem la fel, ne-au luat prin surprindere - Nu e o glumă nenorocită! Strigă ea înainte să își aprindă altă țigară.
- Doar încerc să calmez situația dracului! Strig nervos.
- Hai să ne calmăm puțin vă rog. Intervine Jack și îi mulțumesc mental pentru asta.
- Nu-mi spune tu mie dracu să mă calmez! - strigă Amelia ridicându-se în picioare - pe tine nu te afectează cu nimic, eu mâine pot fii moartă, iar tu bine mersi pe plajă! Spune ea privindu-l dur pe Jack.
- Ne afectează și pe noi, chiar dacă nu crezi, ținem la tine, nu vrem să vă vedem răniți. De data asta cel care intervine e Louis.
- Trebuie să ne gândim la un nenorocit de plan - spune Amelia plimbându-se prin cameră - trebuie să facem ceva - mormăie ea - La dracu! Strigă dând cu pumnul în micul gemuleț de sticlă al dulapului acesta făcându-se bucățele.
- Băieți - spun serios atrăgând atenția tuturor - Louis, Alexa, îl lua-ți pe David și plecați toți acuma în Londra, Ryan o să vă ajute, spune-le ce s-a întâmplat. Spun serios ridicându-mă în picioare.
- Nu vă vom lăsa singuri! Se răstește Louis.
- Nu te-am pus dracului să alegi! - de data asta sunt eu cel care urlă, sunt nervos, al dracului de nervos - Am spus să plecați acum! Dau cu pumnul în masă.
- Adam. Încearcă Alexa să vorbească.
- Am spus să plecați, ne vom descurca, acuma vă urcați așa cum sunteți îmbrăcați în mașină și plecați în Londra, nu e timp de nimic. Spun eu puțin mai calm în timp ce o prind pe Amelia de braț și cobor cu ea la subsol.
- Adam, ce facem? - întreabă Amelia puțin speriată, în timp ce eu căutam cheia - Trebuie să facem un plan! - spune iritată în timp ce eu mutam dulapul din sala de sport - Poți să te oprești dracului și să îmi spui ce faci?! Urlă ea.
- Doar taci Amelia! Urlu eu la ea.
  Am deschis ușa ascunsă după dulap cu micuța cheie și am intrat în camera destul de mare aprinzând becul, a intrat și Amelia după mine și am văzut un mic zâmbet pe fața ei. Aveam arme, mitraliere, arcuri cu săgeți, pentru orice eventualitate le-am ascuns aici, niciodată nu se știe cine te poate ataca.
- I-a tot ce poți și hai să începem să ducem sus, o să avem nevoie de ele. Spun rapid.
  Am început amândoi să urcăm armamentul sus, când aveam destule am început să montăm la fiecare geam mitralierele, am rămas puțin surprins, nu știam că Amelia știe să le monteze, și m-a surprins și mai tare viteza cu, care o făcea, sper să știe să le folosească bine, dacă nu suntem morți.
- Noi plecăm - tresar când aud vocea lui Louis în spatele nostru, m-am ridicat în picioare privindu-i pe toți, erau speriați - aveți grijă de voi, vreau să ne vedem curând și să fiți bine, dacă vreunul dintre voi moare - amenință el iar eu râd și am auzit-o și pe Amelia chicotind încet în spatele meu - îl omor. Începem toți să râdem.
- Aveți grijă, vă duceți direct la Ryan la birou, aveți grijă să nu vă vadă nimeni.
  Mi-am luat doar eu la revedere de la ei, Amelia și-a luat la revedere doar de la David, și băieților le-a aruncat un simplu "pe curând" și și-a continuat treaba, mi-a fost greu să mă despart de ei, dar e cel mai bine pentru ei, nu trebuie să suporte toate astea, lupta nu e a lor, e a noastră.
   Ne-am continuat treaba în liniște, eram grăbiți, ne așteptăm la orice și de oriunde, iar când vor ataca trebuie să fim pregătiți, de aceea trebuie să fim rapizi.
  Am tresărit amândoi când am auzit ușa de la intrare, am pus mâna pe pistol iar Amelia a încărcat rapid pistolul și l-a îndreptat spre ușă, mă surprinde viteza ei, am auzit câțiva pași, păreau niște pantofi cu toc.
- Adam! - aud o voce de fată strigând de pe hol iar eu am respirat ușurat și m-am tensat în același timp - Ești acasă? Strigă din nou iar eu îi fac semn Ameliei să lase pistolul jos.
- Sunt în sufragerie! Strig eu iar Amelia mă privește confuză, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple și asta.
- Adam, sunt îngrijorată, Alexa a venit și l-a luat pe David în grabă. Spune ea intrând în sufragerie și privind-o direct pe Amelia.
- Sophia, nu, a trebuit să se întoarcă în Londra. Încerc eu să o calmez.
- Cine e ea? Întreabă Sophia arătând spre Amelia.
- E, ahm - mă bâlbâi eu - o prietenă din Londra. Zâmbesc incomod.
- Ah, încântată, eu sunt Sophia. Întinde ea mână spre Amelia, dar Amelia i-a dat doar o privire scârbită și a lăsat-o cu mâna în aer.
- Scuze pentru asta - mă scuz eu pentru Amelia - trece printr-un moment mai greu, de asta a venit aici, ea e Asha. Îi spun eu numele fals pus de Ryan.
- Îmi pare rău, am să revin în alt moment, vroiam doar să văd dacă e totul bine, și să văd cum ești, nu am mai vorbit de când știi tu - spune ea timidă - ne-am despărțit. Spune ea iar eu mă pleznesc mintal.
- E totul ok, doar am puțină treaba - încerc să o fac să plece - pe mai târziu. Salut eu iar ea pleacă confuză.
- Deci aveai o iubită - spune Amelia după ce auzim ușa de la intrare semn că Sophia a plecat - parcă spune-ai că nu ai. Spune ea rece.
- Amelia.. Încerc să mă explic dar ea mă oprește făcându-mi semn din mână să tac.
- Las-o așa Adam - râde ea fals - nu-mi pasă ce faci cu viața ta. Ridică din umeri și începe să așeze provizii de gloanțe lângă mitraliere.
  Am preferat să îmi țin gura închisă, știu că i-am rănit puținele sentimente și nu vroiam să mai spun și ceva greșit, așa că am continuat în liniște. Ne-am pregătit două rucsacuri cu câteva sticle de apă, câte două pistoale de reservă, haine de schimb, gloanțe și câteva pachete de biscuiți.
Ne-am schimbat în niște haine mai lejere, ne-am pus câte o mitralieră mai mică pe sub hanorace, Amelia a băgat alte două pistoale în cizmele ei, iar eu am băgat două la spatele pantalonilor mei.
Am lăsat-o pe Amelia câteva minute singură în casă până am fost eu până în port ca să rezolv ultimele detalii ale planului.
- Cum facem Adam? Întreabă Amelia de cum m-a văzut intrând pe ușă, era agitată.
- Am pus ultimele detalii la punct - explic eu luând loc lângă ea pe canapea - aveam nevoie de transport, și nu putem pleca de aici cu mașina, ne pot găsii repede, am vorbit cu un băiat ce își aducea mereu mașina la noi la service și ne-a făcut rost de o mică barcă, singura problemă - oftez eu iar ea închide ochii - e barcă cu vâzle. Spun eu lăsându-mi capul pe marginea canapelei.
- Ce?! Strigă ea.
- Amelia, nu am putut să fac rost de altceva, nu putem da de bănuit - oftez eu obosit - când apune soarele plecăm.
- Nu putem pleca Adam. Spune ea serioasă iar eu îmi pun capul în poala ei în timp ce închid ochii.
- Plecam când apune soarele, nu mă face să repet iar. Spun obosit privind-o în ochi.
- Adam, doar nu crezi că cei care ne-au amenințat sunt atât de proști în cât să vină ei personal - râde ea obosită iar eu o ascult atent, ce îți trece prin cap micuțo? - își vor trimite oamenii în timp ce ei rămân în Londra, sau unde dracu or fi, noi trebuie doar să îi omorâm oamenii, până își dau ei seama că oamenii au murit noi suntem departe. Atât de deșteaptă, mă face să o iubesc și mai mult.
- La asta nu m-am gândit, ne dăm un mic avantaj. Zâmbesc eu în timp ce îi sărut palma mâini iar ea a devenit serioasă dintr-o dată.
- Termină cu jocurile Adam. Spune serioasă în timp ce mă da jos de pe ea iar eu mă așez în fund confuz.
- Cu ce jocuri? Întreb încruntat.
- Cu jocurile tale stupide, ai o fată care umblă după tine, încetează să mă mai privești așa. Spune ea rece.
- Singura fată pe care o vreau ești tu. Spun sincer iar ea își dă ochii peste cap.
- Am auzit fraza asta de multe ori - spune ridicându-se - Eu rămân jos, tu te duci sus, tu stai de pază la geamul ce dă în fața casei iar eu în spate. Spune serioasă și se îndreaptă spre bucătărie, singurul geam de la parter ce dă în spatele casei.
  Am urcat sus și m-am dus în camera Ameliei, acolo am geam spre fața casei, avem câte o cască și microfon ca să putem să ne anunțăm când vedem mișcare, acum ne rămâne doar să stăm de pază și să fin atenți la orice. Dumnezeu să fie cu noi și sper doar să ieșim vi din această casă.

Heei, vreau doar să vă anunț același lucru , nu uitați să votați si să lasă-ți comentariu dacă va plăcut. Vă pup ❤️❤️❤️