Te Vreau Înapoi.| 2.

Capitolul 54.

Amelia pov.

Am găsit o secție de poliție la 3 kilometri depărtare de casă, ploaia nu se oprea, dar înainte să intru pe ușa secției, m-am oprit la colț și mi-am aprins o țigară, eram udă din cauza ploii dar nu îmi păsa, am respirat pentru ultima dată aerul libertății, nu știu când o să mai pot face asta, sunt singură că pentru toate căcaturile de care sunt acuzată o să îmi petrec majoritatea vieții după gratii.

Am aruncat chiștocul de țigară pe jos și am luat câteva guri de aer, scoțând aburi pe gură din cauza frigului. M-am dus în fața ușii și m-am gândit de sute de ori înainte să deschid ușa. Eram stresată, nervoasă, nu eram sigură de cât de corectă și bună era această decizie, dar trebuia să o fac, aveam motive bine clădite să o fac, și asta am făcut, oftând și cu capul sus am intrat pe ușă, bărbatul de la birou m-a privit obosit, l-am privit și m-am apropiat de el.

- Qual è il problema? [care este problema?] Întreabă el ridicându-se în picioare și dându-și ochii peste cap.
- Am fost trimisă de Kian William's. Spun nervoasă dându-mi ochii peste cap, nu vroiam să fiu drăguță cu el, acesta a zâmbit și s-a apropiat de mine.
- Ce onoare - spune punându-mi mâinile la spate și punându-mi cătușele - O să fie un drum destul de lung, sper că ești tăcută. Spune acesta râzând iar eu îmi dau ochii peste cap.

Acesta m-a percheziționat apoi m-a prins de braț și fără grijă m-a împins pe ușa din spate, acolo era plin de dubițe de poliție, 4 militari au apărut lângă mine și m-au împins spre mașină, m-am urcat cu greu și fără ajutorul lor în partea din spate a unei dubițe, erau două banchete de plastic față în față, înainte să mă așez jos, unul dintre mascați mi-a dat cătușele jos, și a scos altele cu lanț, mi-a pus mâinile în față și mi-a pus cătușele la mâini și la picioare. M-am așezat pe bancheta din stânga iar 2 dintre ei s-au așezat pe o parte și alta lângă mine. Erau mascați și avea mitralierele în mâini, erau pregătiți de atac în orice moment.

Am așteptat câteva minute bune iar atunci a apărut acel polițist cu un alt bărbat încătușat, era un bărbat destul de tânăr, vreo 25, părea nervos, iritat chiar, era frumos, bine făcut și înalt, dar părea obosit, obosit de toată această situație, acesta s-a urcat în dubă și s-a așezat în fața mea, iar lângă el ceilalți doi mascați.

- Dragii mei drum bun - râde polițistul iar eu îmi dau ochii peste cap - Noroc, o să aveți nevoie. Închide ușile iar două lumini s-au aprins, măcar nu o să fie chiar atât de întuneric.

Eram confuză, nu înțelegeam despre ce vorbește acel polițist dar nici nu mă interesa sincer, doar vroiam să termin odată pentru totdeauna cu toată această situație, eram obosită, iar mintea mea era doar la Adam, oare încă doarme? Și-a dat seama că lipsesc? Dar gândul care mă macină cel mai tare este: Ce va face atunci când își va da seama că nu sunt în casă? Ce va crede el?

Eram confuză, încercam să îmi păstrez calmul, fac asta pentru ei, doar că știu toate căcaturile de care sunt acuzată, și dacă neg asta în fața justiției o să fie și mai rău pentru cei din jurul meu, nu știu exact cum o să procedez, aș putea pur și simplu să îmi accept nenorocita de soartă, doar că ar trebui să mai existe o posibilitate, nu?

- Cum te numești? - tipul încătușat m-a scos din gânduri iar eu l-am privit - Vreau să zic, probabil o să stăm mult timp pe drum, ar trebui să ne cunoaștem puțin, nu? Întreabă el complet serios.
- Nu îți pot spune numele meu - spun privind cu coada ochiului spre mascați - Îmi poți spune "Angel" - acesta când a auzit a zâmbit strâmb - Tu cum te numești? Întreb eu curioasă, tipul avea dreptate, am nevoie ca cineva să umple acestă liniște, și să îmi ocupe mintea cu altceva.
- Aaron, și spune-mi ce ai făcut de ai ajuns aici? Întreabă acesta iar eu râd ironică.
- Întrebarea e - neg din cap zâmbind - Ce n-am făcut? Acesta chicotește.
- De ce ești acuzată? Întreabă din nou.
- Nu știu încă exact toate acuzațiile, dar îmi pot imagina - zâmbesc și acesta ridică dintr-o sprânceană iar eu continui - Trafic de droguri, trafic de arme, tâlhărie, furturi, furt de identitate, și cel mai probabil crimă. Acesta mă privește surprins iar eu îmi dau ochii peste cap.
- Nu credeam că o domnișoară atât de frumoasă poate face toate astea, nu pari genul. Răspunde acesta confuz.
- Dar ce gen par? Întreb curioasă.
- Pari genul care stă acasă și face mâncare, lăsând deoparte look-ul de fată dură ai o față inocentă, pari inocentă. Spune acesta privindu-mă atent.
- Tocmai de asta - râd eu - toți îmi spun "Wild Angel". Spun sarcastică iar acesta mă privește uimit.
- Oh înțeleg, am auzit de tine. Spune acesta iar eu ridic dintr-o sprânceană arogantă.
- Ți-aș da un autograf dar - îi arăt spre cătușe iar acesta râde - Tu de ce ești aici? Întreb eu curioasă.
- Sunt acuzat de aproape aceleași lucruri ca și tine. Spune acesta și oftează.
- Știi cumva unde mergem? Întreb obosită.
- Nu, dar am auzit de chestiile astea, așa că ar trebui să începem să ne rugăm pentru viețile noastre. Îl privesc confuză dar el doar tace.