Te Vreau Înapoi.| 2.

Capitolul 55.

Amelia pov.

Stăteam cu capul pe umărul lui Aaron, îl cunosc doar se câteva ore dar îmi inspiră încredere, e un băiat bun. Nu a venit nimeni încă, ne era foame sincer, și somn, eram obosiți amândoi, dar nu puteam să dormim, ne puteau face orice în timp ce dormeam și nu vroiam asta, nu vroiam să râdă de noi, pentru că asta se întâmplă când ai putere. Așa eram și eu când prindeam vreun dușman și îl torturam, râdeam de el, ne băteam joc de el, pentru că aveam putere. Omul cu putere e cel mai periculos, pentru că are impresia că e cel mai puternic, că nimeni nu îl va putea doborâ, pentru că viețile noastre sunt în mâinile lui, iar el poate face ce vrea, iar atunci când e doborât devine un laș.

Am auzit câțiva pași pe hol iar eu mi-am ridicat capul de pe umărul lui Aaron și l-am privit speriată iar acesta m-a prins strâns de mână, am auzit cum au băgat cheia în ușă, apoi ușa de metal a fost deschisă pe ea intrând un bărbat de vreo 40 de ani, părul negru tuns scurt cu câteva fire albe, înalt, îmbrăcat la costum, ochii negri plini de ironie și un zâmbet malefic pe buze, după el au intrat alți 4 mascați.

- Bună seara dragii mei - spune el cu vocea groasă, Aaron instant și-a pus mâna după umerii mei și m-a tras la pieptul lui - Numele meu e Kian William's, și eu am fost cel care va chemat aici, probabil vă întrebați de ce sunteți aici - râde acesta iar eu îmi dau ochii peste cap, vocea lui mă irita - Sunteți aici pentru că așa vreau eu, am nevoie de voi, întrebări? Ne privește ironic.
- De ce nu mori? Întreb eu la fel de ironică.
- Angel - râde acesta și mă privește - Am auzit că ești rea, dar nu credeam că ești și proastă - spune nervos iar Aaron s-a încordat - Ridică-te! Îmi ordonă el iar Aaron m-a strâns mai tare la pieptul lui.
- Nu se ridică. Spune serios Aaron iar Kian râde din nou.
- Ridică-te Angel, nu mă fă să repet și a treia oară! Strigă iar vocea lui a făcut ecou.
- E ok Aaron. Am încercat să îl calmez, m- desprins din brațele lui și m-am ridicat în picioare ridicând mândră bărbia.
- Așa că îmi dorești moartea. Spune Kian care era mult mai înalt decât mine iar eu l-am privit cu ură în ochii.
- Sper să arzi în iad. Râd eu.

Mână lui dreaptă s-a ridicat în aer, mi-a lovit obrazul stâng cu forță, capul meu s-a întors pe partea dreaptă și mi-am dus mână la obrazul ce acuma ardea de durere, l-am văzut pe Aaron cum s-a ridicat nervos și m-am pus în fața lui fără a îmi lua ochii de la Kian.

- Sper să dormiți bine în noaptea aceasta, de mâine începem treaba. Spune acesta și pleacă trântind ușa în urma lui.
- Ești bine? Întreabă Aaron îngrijorat și se pune în fața mea privind spre obrazul meu care cu siguranță era roșu.
- Da - zâmbesc eu - Am pățit lucruri mai rele, nu îți face griji. Răspund eu.

Ne-am întins amândoi în pat, îmi era somn, ochii mă ardeau din cauza somnului, iar oboseala a pus stăpânire pe tot corpul meu, iar dacă de mâine începea tortura am nevoie de câteva ore de somn, trebuie să fim în forță.

M-am trezit din cauza uși ce a fost trântită, am tresărit și m-am ridicat în picioare, l-am privit pe Aaron care încă dormea, liniștit, apoi am privit spre ușă, era Kian îmbrăcat din nou la costum, nu știam ce oră e nici cât am dormit, cei drept nu mai eram obosită.

Mascații s-au apropiat de mine și m-au scos în liniște afară din cameră sub privirea amuzantă a lui Kian, nu am comentat nimic, nu vroiam să îl trezesc pe Aaron, am văzut cum Kian a ieșit și a încuiat ușa cu cheia în urma lui, am urcat scările pe care am coborât când am ajuns aici, am mijit ochii din cauza luminii zilei. Afară ploua și era destul de frig.

Un bărbat mi-a dat geaca neagră jos, și m-a lăsat în bluză, bluza mea s-a udat instant din cauza picăturilor de ploaie ce cădeau din cer, era furtună, m-am îmbrățișat din cauza frigului și am strâns din dinți, nu vroiam să tremur în fața lor așa că mi-am relaxat toți mușchii.