Te Vreau Înapoi.| 2.

Capitolul 51.

Amelia pov.

Eram atât de fericită că puteam auzi vocea prieteniilor noștri, simțeam atâtea emoții înăuntrul meu în cât aveam impresia că am să leșin.

- Mai sunteți acolo? Aud vocea lui Louis.
- Da, da, aici suntem. Răspund eu.
- Unde e Adam? Unde sunteți?  Întreabă, i-am făcut semn lui Adam iar el a tras aer în piept.
- Sunt aici, suntem bine, nu vă putem spune unde suntem. Îi spune el, se auzeau pe fundal se auzea multă gălăgie.
- Lasă-mă și pe mine să vorbesc!  - strigă vocea Alexei pe fundal - Hei, cum sunteți, unde sunteți? Sunteți vi? Am crezut că ați murit în incendiu, doar despre asta se vorbea peste tot! Spune ea iar noi ne privim unul pe altul câteva secunde.
- Suntem bine, nu vă putem spune unde suntem, dar nu am pățit nimic, ne vom putea întoarce acasă cât de curând. Răspunde Adam.
- Pot să vorbesc cu Amelia? Întreabă ea iar Adam mă privește zâmbind și îmi dă un cot pentru a spune ceva.
- Ahm - mă bâlbâi eu - Da, da sigur. Răspund în final.
- Ce faceți? Ești bine? Te simți bine? Te simți bine? Cum vă înțelegeți? Întreabă ea iar eu oftez.
- Suntem bine, nu îți face griji, ne înțelegem bine. Adam îmi sărută fruntea iar eh zâmbesc.
- Sunt și eu aici!  Strigă Caleb iar eu râd.
- Sunteți toți bine nu? Nu mai e nici un pericol? Întreabă Adam.
- Suntem bine - răspunde de data asta Jack - Încercăm să ne înțelegem. Râde el.
- Ce face David, e cu voi? Întreabă Adam îngrijorat.
- Da, e aici, e  foarte fericit acum că suntem mai mulți, toți îi fac roate poftele, nici nu îl pot certa! Se plânge Alexa.
- Putem să vorbim cu el? Întreabă din nou Adam.
- Sigur - răspunde Louis - DAVID! Unchiul Adam vrea să vorbească cu tine! Strigă acesta.
- Hei - mă plâng eu - sunt și eu aici! Strig spre ei și fac un botic.
- E o surpriză - șoptește Alexa - El chiar te place, ești iubirea lui platonică. Râde ea.
- Alo? Unchiul Adam? Unde ești? Spune el nervos.
- David! - strigă Adam fericit - Sunt în vacanță, ce mă bucur să te aud. Răspunde Adam râzând.
- Hei David, sunt și eu aici! Strig eu.
- Oh dlaga mea, Unchiu Adam, de ce mi-au fulat iubita? Întreabă el curios iar noi am început să râdem.
- Nu am furat-o am adus-o în vacanță cu mine. Răspunde Adam.
- Dlagă ești supălată pe mine? Întreabă el iar eu zâmbesc.
- Nu sunt supărată. Răspund eu de data asta.
- Doamne dlagă, nu pot să cled că volbesc cu tine, îmi ela atât de dol de tine. Spune el fericit iar eu am zâmbit, era atât de drăguț că nu îl putea pronunța pe "r".
- Și mie îmi e dor de tine David. Spun eu.
- Băieți, trebuie să inchidem, nu putem vorbi mult timp. Spune Adam.

Ne-am luat la revedere de la ei și am închis cu lacrimi în ochii, Adam s-a dus să pună telefonul la loc iar eu am urcat în camera noastră, eram nervoasă și nu aveam chef să vorbesc cu nimeni, mă simțeam ca atunci când ești mic și ai febră, mă simțeam bolnavă pe dinăuntru. Am închis ușa de la cameră și m-am aruncat în pat plângând, eram nervoasă, mă simțeam slabă.

- Iubito - intră Adam în cameră și vine rapid lângă mine - Ce e bebe? Întreabă îngrijorat iar eu îl privesc furioasă.
- Doar ieși Adam, nu vreau să vorbesc cu nimeni acum. Spun iar el mă privește confuz.
- Amelia, te rog, știu că e greu dar. Nu l-am lăsat să continua, m-am ridicat nervoasă din pat și l-am privit.
- Doar ieși Adam! Strig la el, acesta se ridică din pat.

Am luat lenjeria de pat și am trântit-o pe jos sub privirea confuză și îngrijorată a lui Adam, am început să lovesc peretele cu pumnii, nu vroiam să îi distrug casa lui Bryan, din pumnii mei a început să curgă sânge în timp ce eu plângeam în hohote. Adam m-am prins de umeri și m-a tras de lângă perete iar eu am început să mă zbat în brațele lui.

- Dă-mi drumul Adam! - strig dar acesta nu mă ascultă - Adam! Am început să mă zbat din nou, am căzut în fund iar acolo mi-am dus genichii la piept și am început să plâng și mai tare.
- Șhh iubito, nu plânge te rog. Îmi șoptește el, s-a așezat în spatele meu și m-a tras la pieptul lui.
- Mă doare Adam, mă doare atât de tare că nu pot sta lângă ei - mă lovsc cu palma în dreptul inimii exasperată - Nu știu ce să fac. Neg din cap.
- Și mie îmi e greu Amelia - mă privește acesta cu durere - dar trebuie doar să mai așteptăm puțin. Încearcă să mă calmeze.
- Te rog, fă să treacă asta, mă doare Adam! Strig de durere și îmi bag capul în pieptul lui.

Am stat ore acolo pe jos plângând în timp ce Adam îmi șoptea lucruri frumoase la ureche, încerca să mă calmeze și îmi mângâia spatele, eram distrusă dar știu că acum nu mă pot întoarce, trebuie să aștept, doar că această așteptare mă omora.

Adam m-a ajutat să mă duc la baie și să mă spăl pe față pentru a îmi calma suspinele, aveam ochii roși și umflați, părul ciufulit iar în obraji eram roșie, îmi simțeam fața arzând, iar apa rece m-a ajutat să mă calmez puțin.

Am coborât împreună în sufragerie și ne-am pus un film, Adam mă ținea în brațe și ne-am acoperit cu o paturică pufoasă, nu știu ce film era, nu am fost atentă la el, doar priveam în gol în timp ce mă gândeam la diferite amintiri cu prietenii mei, pe la jumătatea filmului am auzit ușa de la intrare, pe ea intrau râzând Riccardo și Bryan.

- Hei cum a fost ziua voastră? Întreabă Bryan așezându-se oftând lângă noi.
- Destul de ok. Răspunde Adam.
- Ați vorbit cu cei de acasă? Întreabă Riccardo.
- Dap. Răspund eu zâmbind trist.
- Mâine o să îi puteți suna din nou. Zâmbește Bryan iar eu l-am privit surprinsă.

Am sărit de pe canapea și m-am aruncat peste Bryan îmbrățișându-l, eram fericită, în sfârșit puțină lumină în acest întuneric numit viață.