Te Vreau Înapoi.| 2.

Capitolul 57.

Amelia pov.

Dimineață ne-am trezit din cauza zgomotelor ce se auzeau, am deschis ochii și l-am privit pe Aaron, încă eram în brațele lui, el mă privea deja cu ochii mari, am privit în jurul meu și am văzut cum unul dintre bărbați făcea ceva la unul dintre scaunele de fier iar altul ne-a aruncat câte un sandviș și o sticlă de apă.

Ne-am ridicat în fund și am început să mâncăm în liniște, încă eram obosită, dar nu îmi mai era foame, am devorat mâncarea, ne era foame sincer.

- Bună dimineața. Îmi spune Aaron zâmbind.
- Neața. Răspund după ce am băut apa.
- Cum te simți? Întreabă el curios.
- Obosită - spun rece - Tu cum te simți? Întreb privindu-l.
- La fel. Răspunde negând din cap.
- Hei tu! - strig la bărbatul ce ne privea curios - Fac pipi. Spun eu.
- Ai acolo baia. Îmi arată spre o ușă mică, nici nu o văzusem.

M-am apropiat de acea ușă a trebuit să mă aplec ca să intru pe ea, acolo era o toaletă și un furtun cu robinet în perete.

Mi-am făcut nevoile, m-am spălat pe față apoi am ieșit din acea "baie", bărbații nu mai erau în cameră, am văzut câteva cabluri prinse de scaun si niște cătușe, l-am privit confuză pe Aaron și m-am așezat din nou în pat lângă el.

- Ce e aia? Întreb arătând spre scaun.
- Nu înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă aici - răspunde obosit - Nu știu ce e aia. Neagă din cap.
- Crezi că ne vor ține mult timp aici? Întreb privindu-l cu speranță în ochii.
- Nu știu Amelia, e greu să îți dau acest răspuns, și știu că probabil va suna urât ceea ce voi spune dar din câte am auzit toți care intră aici nu mai iasă niciodată. Spune acesta dezamăgit.
- Nu spune asta - neg din cap - Nu se va întâmpla asta. Spune încercând să calmez situația.

Conversația noastră a fost întreruptă de Kian și oamenii lui care au intrat pe ușă, am rămas în aceeași poziție, dar toți mușchii mei s-au incordat.

- Dragii mei, am o surpriză pentru voi, m-am gândit toată noaptea și mi-a venit o idee - râde acesta cu poftă iar eu îmi dau ochii peste cap - Băieți, știți ce aveți de făcut. Doi bărbați s-au apropiat de mine și m-au prins de mâini, m-au ridicat în picioare și au început să mă împingă spre scaunul acela ciudat.
- Nu mă împinge! - strig nervoasă - Nu vreau, lăsați-mă! Strig dar a fost în zadar.
- Nu pune mâinile pe ea! Se ridică Aaron dar a fost și el împins spre acele lanțuri.

M-au așezat pe scaun și m-au legat la mâini și la picioare de scaun, Aaron era legat cu acele lanțuri de mâini. Respirația mea era era accelerată, nu știam ce va urma, eram încordată, eram speriată recunosc, îmi era frică.

- Să înceapă distracția - râde din nou Kian iar eu îl privesc cu ură - Băieți, filmați. Spune acesta, un bărbat a scos o cameră mică de filmat iar Kian a scos o telecomandă mică din buzunar și s-a așezat în fața mea.

- Draga mea - mă privește el - Spune-mi cum ai intrat în mafie? Întreabă el iar eu îl privesc sarcastică.
- Ți-am mai spus, cunosc un tip care cunoștea un tip. Răspund zâmbind.
- OK, cum vrei tu. Ridică din umeri și văd cum apasă un buton pe telecomandă.

Am simțit o electricitate în tot corpul meu, am strigat de durere, simțeam cum îmi curenta tot corpul, era o durere de nedescris, urechile mi s-au înfundat și am strâns din ochii.

- Acum spune - a oprit durerea câteva clipe - Cum ai intrat în asta! Strigă el.
- Du-te dracu! Înjur iar acesta pornește din nou acel scaun.

Bazinul meu se ridica în sus, și am început să îmi mișc mâinile și picioare în încercarea de a scăpa de acest chin, a oprit din nou apăsând pe buton iar eu am respirat ușurată lăsându-mi capul pe spate.