Viky

Capitotul 1

Este prima zi de școală, prima zi de clasa a X-a. Mă uit în jurul meu la ceilalți colegi și nu înțeleg de unde au atâta energie, eu sincer arăt ca un zombie.

Mă așez în bancă și mă uit in telefon la reflexia mea, hai că nu arăt așa rău. Am parul șaten deschis, ondulat care îmi vine pană la umăr, sprâncene groase bine conturate, ochi verzi, gene lungi, nas mic si buze carnoase.

Nu mai suport țipetele colegilor așa că decid să cobor să îmi caut prietenii. Cât despre prieteni, nu am mulți, consider că, calitatea contează mai mult decat cantitatea.

Când ajung in spatele școlii îi văd, sunt așezați pe banca unde stăm încă de la începutul liceului. Când mă apropii de ei Alexia îmi sare în brațe.

-Viky, mi-a fost atât de dor de tine!

-Alexia, au trecut câteva zile de când nu ne-am mai văzut.

-Patru zile mai exact.

Alexia este mica de statură, dar asta o face sa fie atat de drăguță. Are parul brunet, lung si cret. Ochiii ii are negrii iar culoarea pielii ei este putin închisă, bătând spre un caramel.

Următorul care mă întâmpină este Mario. El este înalt. Eu pot spune ca sunt destul înaltă, dar in preajma lui ma simt foarte mica. De obicei cand vorbesc cu el trebuie sa imi ridic capul ca sa il privesc in ochi. El este genul de baiat perfect. In el gasesti pachetul perfect, pana ii cunosti adevarata fire. La exterior arata asa cum si-ar dori orice fata. Are parul blond, destul de lung ca sa te poti juca in voie cu el si ochii de un albastru deschis. El e genul de "baiat rau", ii place sa isi bata joc de fete.

Tina e de aceeași înălțime cu mine. Are părul roșcat natural, destul de lung si drept. Ochii ei sunt de un caprui deschis. Mereu ma pierd in ochii ei. Este atat de calma si de blanda incat nimic nu o poate scoate din sarite.

Ionuț este cel mai simplu dintre noi, nu are nimic remarcabil. Este genul de baiat timid. Nu a avut niciodată o iubită, sau cel putin nu l-am vazut eu pana acum cu vreo fata. Are aproape aceeasi înălțime ca Mario, dar atat au in comun. Cei doi, chiar daca sunt prieteni au comportamente diferite. Ionuț are parul saten iar ochii lui seamana izbitor cu ai Tinei.

Mă uit cu atenție la fiecare în parte, ei sunt cei mai minunați oameni din viața mea.

-Ne-am gândit să ieșim în seara asta să bem un suc, spune Mario spulberându-mi gandurile.

-Eu nu cred ca ies, am foarte multă treabă.

-Hai mă, Viky, vrem sa ieșim toți sau te-ai săturat de noi? spune Alexia supărată.

-Nu vă gândiți la așa ceva, cine stie poate ies, dar nu va promit nimic.

Sunt conștienti că nu voi ieși cu ei. Îi iubesc, dar vreau puțin spațiu din când în când.

-Te-ai întâlnit cu noul tău coleg?intreabă Tina foarte curioasă.

-Ce coleg?

-Cum adica ce coleg? Tocmai ai venit din clasa ta.

-Chiar nu am vazut pe nimeni nou.

Eu nu sunt în aceeasi clasă cu ei, lor le place matematica, mie nu, așa că am optat pentru Filologie. Visez sa ajung o scriitoare celebră dar stiu ca o să fie greu, dar cu multă muncă cine știe.

De banca noastră se apropie o fată frumoasă, cu păr lung blond și cu un zâmbet larg pe față. Prima data am crezut că e o boboacă care își cauta prieteni dar când l-a luat pe Mario în brațe mi-am dat seama ca e iubita lui. Când el și-a dat seama că fata s-a aruncat în brațele lui a început sa țipe ca un nebun la ea.

-Ce dracu crezi că faci?

-Ești iubitul meu, nu e normal ce fac?

-Ți-am spus că nu vreau sa ma afișez cu tine.

-De ce nu vrei?

-Pentru că eu împreună cu ăștia avem o reputație în liceul ăsta și nu vreau să vorbească toti ca "marele gagicar" s-a legat la cap cu una.

-Dar mi-ai spus că ma iubesti, spune fata aproape plângând.

-Tu chiar crezi că esti singura cu care ies?

-Boule, ți-ai bătut joc de mine și eu te-am crezut.

-Pai dacă esți proastă, ce să-ți fac eu?

Fata a izbucnit în plâns si a fugit de lângă noi cât de repede a putut.

-Mario, chiar nu e ok ce faci.

-De ce nu e ok, măi, Viky?

-Poate fata aia chiar avea sentimente față de tine.

-Păi și ce dacă? Toate din liceul asta mă iubesc.

In momentul ala s-a sunat de intrare. Doamne, ce bine, chiar nu aveam chef să mă cert cu el. Mario, este un băiat bun, ține la familia lui si la noi, grupul lui de prieteni. Dar in rest, el tratează fetele ca pe niște obiecte, le folosește cât are el chef după le aruncă la "coșul de gunoi".

Ajunsă în clasă mă așez in bancă și aștept să vină dirigintele. Normal că în clasă este un haos total, unii se bat, alții se înjură. În final apare și dirigintele, dar ce să vezi nu este singur, este însoțit de un băiat înalt, cu par aproape ca al meu si de aici ochii ii par verzi.

-Liniște vă rog! El este noul vostru coleg, te rog prezintă-te.

-Bună tuturor, numele meu este Erick, am 16 ani, sunt sociabil iar de azi o să fiu colegul vostru. Nu vreau să zic mai multe, vă las pe voi să mă descoperiți.

Ora trece repede. Îmi scot telefonul din rucsac și când vreau să mă ridic, dau nas în nas cu el.

-Bună, sunt Erick, tu cum te numești?

- Ăăă, Viky, încântată!

-Frumos nume, vrei sa îmi prezinți școală?

-Nu poate! se aude vocea lui Mario din spatele meu.

-De ce mă rog?

-Pentru ca Viky face parte dintr-un grup care nu se descurcă fară ea, înțelegi tu?

-Bine, Erick, eu chiar  trebuie să plec, îmi pare bine că te-am cunoscut! Spun eu incercand să îi calmez pe cei doi.

Când ajungem jos mai că încep sa tip la Mario.

-Ce te-a apucat, omule?

-Lasă ca știu eu ce m-a apucat.

Mă apucă de braț și mă trage până la locul unde se afla ceilalți.