Viky

Capitolul 23

Restul zilelor petrecute in tabara trec repede. Am renunțat total la drumeție, astfel petrecându-ne timpul mai mult in camera. Am jucat tot felul de jocuri stupide si am baut cat pentru toata viata.

  Am mai făcut de cateva ori dragoste cu Erick. Ma simt atat de bine in bratele lui. Inca ma gândesc la modul in care ne-am cunoscut. El m-a amenințat pe mine iar eu ma pregătisem de atac. Cine s-ar fi gandit sa ajungem aici? Imi vad viitorul alaturi de el. Simt ca el este baiatul langa care o sa imi intemeiez o familie. Simt ca el este sufletul meu pereche.

  - Esti sigura ca esti ok? întreba Alexia cu o privire îngrijorata.

De cateva zile ma simt rau. Am grețuri si nu pot manca nimic, vomit tot ce bag in gura.

  - Ma simt bine, serios.

Imi bag mâinile sub apa rece pentru a-mi mai reveni puțin.

  - De cand am venit din tabara faci asa. Ce s-a întâmplat acolo?

  - La ce te referi? întreb eu intalegand unde bate.

   - Te-ai culcat cu el, nu?

  - Pai si ce treaba are asta?

  - Pai are. Poate esti gravidă, spune ea făcând ochii mari.

  - Imposibil.

  - Fa-ti un test de sarcina. Doamne, Viky, ce a fost in capul tau?

  - Am aproape 17 ani, cred ca e treaba mea cu cine ma culc.

  - Normal ca este, dar esti prea mica sa ai un copil. Esti nebuna, tu esti un copil, spune ea ridicând tonul.

  - Vorbeste si tu mai încet. O sa imi fac un test de sarcina si voi vedea daca aștept sau nu un copil. Dar e imposibil, ne-am protejat de fiecare data.

  - Vrei sa iti cumpar eu un test? întreba Alexia.

  - Nu e nevoie, nu sunt gravidă.

  - Nici sa nu aud. Ma duc sa-l iau si ti-l dau dupa ore.

Raman singura in baia scolii. Ma uit la reflexia mea in oglinda si nu ma recunosc. Sub ochi am pungi negre iar parul imi sta in toate direcțiile. E imposibil sa fiu gravidă, sunt prea mica pentru asta. Dar daca sunt? Il pot creste. Erick mi-a spus ca isi dorește copii. Poate ca e prea devreme dar daca sunt gravida, o sa păstrez copilul.

Ajunsa in clasa ma asez la locul meu obișnuit. Erick se uita pe telefon. Imi flutur o mana prin fata lui dar nu ma baga in seama.

  - Hey, ce naiba ai?

  - Nu am nimic, raspunde el sec.

  - Se vede ca ai ceva? Ce s-a întâmplat?

  - Nu s-a întâmplat nimic. Discutam dupa ore.

  - Putem discuta acum. Iesim pe hol și vorbim, oricum nu vine profesorul.

  - Treaba ta. Hai sa mergem, spune si se ridica, îndreptându-se spre usa.

Il urmez. Nu știu ce e cu el. Pare distant iar mie nu imi place cum se comporta acum.

  - Ce s-a întâmplat? întreb.

  - Vrei sa vorbim direct sau sa o luam pe ocolite?

  - Spune direct.

  - Relația asta a fost cea mai mare greseala a mea.

Simt cum inima imi sare cateva batai. Picioarele mi se înmoaie si uit sa mai respir. Ma uit la el cu gura deschisa, rămânând fără cuvinte.

  - Poftim? Stai, de ce? Cu ce am greșit?