Viky

Capitolul 8

Incerc sa ma concentrez pe ce spune profesorul dar e mult prea greu. Il simt pe Erick cum se uita la mine, toata ora a facut-o. Ma lupt cu mine sa nu imi intorc privirea spre el si imi reușește. Stiu cum sa imi controlez emotiile, ii dau impresia ca imi este indiferent ca e afla langa mine chiar daca inima imi bate nebuneste in piept. Nu inteleg de ce are efectul asta asupra mea. In preajma lui ma simt agitata si vulnerabila.

Cand in sfarsit se suna, ma ridic si pornesc spre usa, am nevoie sa iau o gura de aer.

  -Stai, Viky. Eu chiar vreau sa fim prieteni, te rog, nu ma indeparta...

  -Si ce ai vrea sa fac?

  -Hai sa vorbim putin. Daca tu decizi ca sunt o companie neplacuta, te voi lasa in pace.

Sunt sigura ca daca Mario o sa ma vada cu Erick o sa innebuneasca.

  -Bine, cred ca putem discuta putin.

  -Ma bucur ca imi acorzi o sansa.

Nu ii raspund. In schimb trec pe langa el si ma indrept spre scări. Stiu ca Mario o sa fie in spatele scolii asa ca eu tot acolo voi merge. Cobor scarile in graba si ma oprescp in fata usii.

  -Eu vreau sa ma duc in spatele școlii, pe banci.

  -Ok, hai sa mergem unde vrei tu.

Mario e exact acolo unde credeam ca va fi. Zâmbește, dar cand ridica privirea spre noi incremeneste. Isi muta privirea de la unul la altul, am obtinut exact ce reactie voiam din partea lui.

  -Nu cred ca e o idee buna sa stam aici...

  -De ce? Ti-e frica de Mario?

  -Normal ca nu, doar ca tipul nu are toate tiglele pe casa. Cine stie, poate iar sare la bataie.

  -Nu are decat.

Ne așezăm la doua banci distanță de Mario. Nu trebuie sa imi intorc capul ca sa stiu ca se uita la noi. Atentia mea este concentrată pe ochii verzi ai lui Erick.

  -Iti plac, nu?

  -Nu imi placi deloc.

  -Nu ma refeream la mine, ma refeream la ochi.

Izbucneste in ras si simt cum ma inrosesc la fata. Cum am mai spus, nu stiu de ce ma simt asa vulnerabila in prezenta lui.

  -Ăăă, da. Ai niste ochi foarte frumosi.

  -Si ai tai sunt foarte frumosi, nu stiu daca doar mie mi s-a parut, dar cand te-am vazut prima data am vazut cateva asemanari intre voi.
 
  -Ce asemanari ai vazut?

  -In primul rand, ochii, avem aproape aceeasi culoare, doar ca ai mei sunt putin mai deschisi. Si in al doilea rand, parul, amândoi avem fix aceeasi culoare.

Cand aduce vorba de par isi intinde o mana spre mine si imi atinge o bucla.
Cu coada ochiul il vad pe Mario cum sare dupa banca si se indreapta spre noi. Il apuca pe Erick de gulerul hanoracului si il ridica dupa banca. Incepe sa il lovească si de data asta Erick riposteaza. Isi cara pumni si la un moment dat Erick se impiedica si cade iar Mario incepe sa il lovească cu picioarele. Trebuie sa il apar pe Erick. Ma pun in fata lui Mario si il fortez sa se opreasca. Il ajut pe Erick sa se ridice si vad ca iar are buza sparta.

  -De ce i-ai facut asta?

  -Cu ce drept iti pune atinge el parul?

  -Are tot dreptul sa o faca.

  -Cum adica?

  -E iubitul meu.

Imi dau seama ce prostie am scos pe gura mult prea tarziu. Pana si Erick se uita uimit la mine. Mario a impietrit, se uita in gol si in ochii lui zaresc lacrimi. Ridica privirea spre mine, in ochii lui citesc dispret, iar apoi se intoarce si pleacă.

Il apuc pe Erick de mana si il trag in cealalta parte, o sa intrăm pe usa din spate. El ma urmeaza tacut iar cand ajungem destul de departe izbucneste in ras.

  -Iubit? Nici macar nu m-ai intrebat daca vreau asta.

  -Taci si mergi.

  -As fi acceptat.

  -Eu nu. Ti-am mai spus, nu esti genul meu.

Nu spune nimic, dar stiu ca zambeste.
Cand ajungem in clasa imi scot pachetul cu servetele umede si ii sterg buza de sange. Toti se uita cu gura cascata la noi si sincer, nu ma deranjează.
Cand termin ma trage in bratele lui si imi sopteste la ureche:

  -Multumesc mult.

  -Nu ai pentru ce. Dar tot nu suntem prieteni.

  -Macar e un inceput.

  Radem amandoi. Cine ar fi crezut ca o sa ajung sa rad cu el? Poate ca vrea sa imi castige increderea, poate are un plan ascuns, dar mie mi se pare suta la suta sincer.