Viky

Capitolul 10

Nu o deranjez pe Alina. Stiu ca ii este greu, e dureros sa pierzi un parinte. Si eu mi-am pierdut mama. Stiu ca inca traieste, dar din momentul in care a iesit pe usa, pentru mine a fost ca si moarta.

Cand vine ora mesei cobor jos. Nu vreau sa fiu eu cea care o cheama pe Alina asa ca las asta in cârcă Martei. Marta a fost bona mea cat timp am fost mica, a fost ca a doua mama, cum s-ar spune, dar pentru mine a fost mereu pe primul loc, pentru ca, Maria, mama mea nu s-a străduit niciodata sa aibe grija de mine, Marta a facut tot.

Spre surprinderea mea Alina este deja jos. Probabil a coborat singura. Arata bine, este imbracata intr-o rochita neagra si are parul prins in coada.

  -Buna, Alina. Ce faci?

  -Am venit la masa. Din cate am inteles astazi avem oaspeti?

  -Oaspeti?

  -Da. Asa mi-a spus tatal tau.

  -Doamne. Hai cu mine sa ma îmbrac, uite in ce sunt îmbrăcată.

  -Nu arati rau.

  -Sunt in blugi, nu pot aparea asa in fata oaspeților.

  -Dar pe cine a invitat tatal tau?

  -Nu am nici cea mai mica idee.

Ajungem in camera mea si decid sa o las pe ea sa imi aleaga o rochie. Eu mereu am fost mai baietoasa, dar spre insistențele tatalui meu am cateva rochii pe care le imbrac foarte rar, majoritatea fiind nepurtate.
Alege o rochie lunga de culoare verde inchis, fara maneci.

  -Asta ar fi perfecta! Ti-ar scoate ochii in evidență.

Ma imbrac si coboram jos. E cam greu sa mergi pe tocuri cand toata viata ta ai mers in adidasi. Nici Alina nu se descurcă prea bine. Cand ne apropiem de masa tata ridica privirea spre noi si zâmbește scurt.

  -Am trait sa o vad si pe asta. Fata mea sa se imbrace in rochie fara sa fie rugată.

  -Am auzit ca primim oaspeti importanti si am zis si eu sa fac o impresie buna.

  -Asa este. Astazi vine un vechi prieten de-al meu, nu l-am mai vazut de aproape 17 ani.

Se aude o bataie in usa. Tata se ridica ca ars si se indreapta spre ea sa o deschidă. Noi il urmăm pentru a intampina musafirul. Dar sunt doi. Unul dintre ei este cam de varsta cu tata, iar celălat este Erick. Cand privirile ni se întâlnesc imi zâmbește scurt.

  -Bine ai venit, Gabriel! Ea este fiica mea, Viky, iar ea este Alina, fiica lui Marius.

Gabriel da mana cu mine si cu Alina, apoi ne saruta scurt pe obraz.

  -Bine v-am gasit! El este fiul meu, Erick.

  Erick face acelasi gest ca tatal lui.

Ne indreptam spre living unde ne asezam la masa. Erick sta in fata mea si cu greu reusesc sa nu il privesc. Alina se uita la Erick, ceea ce ma deranjeaza foarte tare. Nu sunt geloasa, nu am de ce. Intre mine si Erick nu este nimic. Cand imi intorc privirea spre el, observ ca el se uita la mine, iar eu ii zambesc scurt.

  -Deci ,Erick, te-ai acomodat la noua ta școală? intreaba tata.

  -Da. Este o scoala foarte buna.

  -In ce clasa esti?

  -Sunt in clasa cu Viky.

  -Ii cunosc colegii, sigur o sa-ti faci multi prieteni.

  -Momentan m-am împrietenit doar cu colega mea de banca.

  -Cine este colega ta?

  -Viky.

  -Serios? Mie de ce nu mi-ai spus ca stai cu el in banca? ma intreaba tata.

-Pai nu credeam ca il cunosti si oricum aveam de gand sa ma mut cu altcineva.

-In fine. Copii, eu cu Gabriel vrem sa rămânem singuri. Viky, arata-i lui Erick casa, daca vrea sa o vada, normal.

Urcam sus si intram la mine in camera. Erick a zis ca nu vrea sa vada casa, ceea ce este bine pentru ca nu aveam chef de asa ceva. Se aseaza pe pat iar Alina se pune langa el. Eu prefer sa ma asez pe fotoliu, de aici ii pot vedea pe amandoi. Alina il soarbe din priviri pe Erick, se vede ca este atrasa de el.

  -Imi place rochia ta, spune Erick.

  -Eu i-am ales-o, spune Alina.

  -Ai gusturi bune. Arata superb in ea, ii scoate ochii in evidență.

  -Asta i-am spus si eu. Este o fata frumoasa iar verdele o prinde foarte bine.

  -Frumoasa e putin spus.

Imi plac complimentele, dar cand le aud de la Erick au alt impact. Isi intoarce privirea spre mine si ma priveste intr-un fel in care nu a mai facut-o pana acum si simt cum obrajii imi iau foc.

  -Cred ca s-a facut cam cald, ies putin pe balcon sa iau aer, spun.

Afara e putin frig. Incerc sa imi pun ordine in ganduri, dar nu pot. Nu ma asteptam sa vina Erick aici. Mi-a spus ca parintii nostri s-au certat si nu si-au mai vorbit de ani de zile, dar acum sunt in salon si stau de vorbă. Iar Erick, cel cu care nici nu stiu ce sunt, e la mine in camera.

  -Ai o verisoara frumoasa.

Nici nu stiu cum a ajuns langa mine fara sa il aud. Acum observ in ce e îmbrăcat. Este îmbrăcat intr-un costum negru in care asta mult prea bine.

  -Iti place?

  -Este cam insistentă.

  -Arati bine. Nu are cum sa-ti reziste.

  -Tu imi reziști.

  -Intre noi doi nu poate fi nimic.

  -De ce?

  -Pentru ca eu vreau altceva. Acum hai in casa, mi-e frig.

Nu vreau altceva. Este singurul baiat care m-a atras de cand ma stiu, dar nu stiu aproape nimic despre el.

Inainte sa plece mai vorbim cate ceva. Alina il intreaba o groaza de lucuri iar el raspunde la fiecare cu multa rabdare. Erick nu ma mai priveste. Cred ca am gresit cand l-am respins, poate asta a fost singura mea sansa sa fiu cu el si cred ca e mai bine ca am pierdut-o, nu cred ca as fi fost in stare sa am o relatie cu el din moment ce nu am avut una pana acum.

Peste ceva timp Marta ne anunta ca Erick trebuie sa plece. Coboram jos si ne indreptam spre iesire. Ne luam ramas bun si fiecare se indreapta spre camera lui.

Ajunsa in camera incerc sa dorm, dar nu pot. In mintea mea e Erick. Stiu ca maine totul o sa revina la normal. Erick o sa fie colegul meu de banca si o sa uite discutia din seara asta, iar eu o sa fac la fel.