Viky

Capitolul 20

- Si vrei sa spui ca tatal tau nu a incercat sa te gonească? întreabă Ionuț, răsfoind caietul de matematica.

Le-am povestit tot ce s-a întâmplat ieri, in cel mai mic detaliu. M-au făcut nebuna cand le-am povestit cum mi-am infruntat tatal si au ras cand le-am povestit partea cu Alina.

  - Nu a incercat nimic. Ar fi facut treaba mai grea pentru el, spun, luându-i caietul din mana. Ce înveți tu aici?

  - Hey, da-mi caietul! E doar lectia la matematica.

  - Ihh, matematica, ma stramb si arunc caietul intr-un gest teatral.

  Erick sta pe banca si discuta cu Mario. Azi e îmbrăcat tot in negru. Cred ca asta e culoarea lui preferata. Nu am ce comenta, il prinde foarte bine. Eu stau in fata lui, rezemata cu spatele de pom si cu genunchii la piept. Tina încerca sa isi prinda parul intr-o coada dar nu ii reușește chiar perfect. Mereu mi-a placut de ea. E mereu plina de viata. E pata de culoare a grupului, roșcata noastra.
Alexia lipsește. Din cate am înțeles e bolnava. Sper sa se faca bine cat mai curand, ii duc lipsa.

  La ore stau tot langa Erick. Pana la urma nu e după mine cu cine stau, deci nu are tata ce imi reproșa.

Ora de dirigentie este așteptată de toti. Peste doua săptămâni se organizează tabăra anuala. Sper sa mergem la munte, ca anul trecut.

Majoritatea votează sa mergem la munte, iar altii la mare. La mare nu are rost pentru ca suntem in mijlocul toamnei si deja se lasa frigul. Dupa multe tipete si minute pierdute, am decis sa mergem la munte. Ne-am înscris si urmeaza sa mergem cu clasa paralela.

In drum spre casa ascult muzica si vorbesc cu Robert. Vorbim vrute si nevrute. E un baiat cu care ai ce discuta si e bine ca imi e apropiat de varsta.

  - Nu am văzut-o deloc azi pe Alina, spun eu dând muzica mai incet.

  - Asta pentru ca nu a venit.

  - De ce? întreb, chiar daca nu sunt deloc curioasa de răspuns.

  - Susține ca e bolnava si a ramas acasa.

  - Ce proasta a fost. Azi s-au facut înscrierile pentru tabara, o sa stea acasa toata vacanta.

  - Pleci in tabara? Cand? întreabă Robert aruncându-mi o privire fugara.

  - Peste doua saptamani. O sa fie si Erick acolo, o sa fie foarte frumos. O sa fie si ceilalți patru prieteni ai mei. Nu ai avut ocazia sa ii cunoști, dar ti-ar placea de ei, sunt sigura.

  - O sa am timp sa ii cunosc. Pana la urma sunt soferul tau, o sa ma si satur de ei.

Restul drumul il parcurgem in liniște. Sper ca lucrurile sa se rezolve. Nu cred ca as putea sa stau fara Erick, dar nici fara tata. Ii iubesc pe amândoi enorm de mult.

Ziua trece fara probleme. Alina nu s-a deranjat sa coboare la pranz si la cina. Am mâncat doar eu cu tata, ca in vremurile bune.

In camera incerc sa invat la istorie dar mintea mea e in alt loc. Imi fac ghiozdanul si imi caut haine potrivite pentru mâine, dar ca de obicei nu am cu ce ma îmbraca. Trebuie sa imi cumpar din nou haine.

O bataie in usa imi întrerupe gândurile. Tata intra in cameră si vine spre mine. Se vede pe fata lui ca il ingrijoreaza ceva.

  - Iar nu ai cu ce te îmbraca?

  - Mi-ai ghicit gândurile.

Incerc sa ii trimit un zâmbet dar nu imi iese prea bine. Ma ridic si ma îndrept spre pat. Ma asez intr-un colt iar tata in celalalt. Presimt ca va urma o conversație interesanta.

  - Am venit sa discutam ceva, daca nu am timp putem vorbi maine.

  - Am timp acum, zic eu, așteptând.

  - Tu il iubești pe baiatul ala?

Intrebarea lui ma lovește din plin si ma lasa cu garda jos. Daca il iubesc? Normal ca il iubesc. Despre asta a venit sa vorbească cu mine? Despre Erick?

  - Nu vreau sa discut despre asta, este tot ceea ce pot sa spun.

  - Il iubești? insista tata sa afle.

- Da, il iubesc. Dar ce conteaza ce vreau eu? M-ai pus sa renunț la el si am renunțat. Nu ti-a pasat ce am vrut eu, acum de ce ma întrebi daca il iubesc?

Incerc sa nu izbucnesc in plans. Clipesc de mai multe ori pentru a-mi alunga lacrimile. Daca ma vede plângând va sti ca asta e punctul meu sensibil.

  - Imi pasa. M-am gandit mai bine. Gabriel a vorbit azi cu mine si mi-a spus ce simte Erick pentru tine. Mi-e greu sa accept ca fetita mea s-a facut mare, dar asta e realitatea. Daca voi va iubiți, nu ma pot pune intre voi.

  Raman muta de uimite. Tocmai a spus ca ma lasa sa fiu cu Erick? Nu pot sa cred ca cel care tocmai a vorbit e tatal meu.

Nu mai am cuvinte. Cuvintele mi s-au scurs. Ura pe care o aveam pentru tatal meu a disparut. A devenit acelasi bărbat care era pana acum ceva timp. Toate problemele mele s-au rezolvat. Acum nu mai trebuie sa imi ascund iubirea pentru Erick.

Următoarele doua ore pe petrec cu Erick la telefon. El e mai fericit ca mine. Se vede ca ma iubește. A ramas surprins cand a aflat ca tatal meu nu se mai opune. Bine, surprins e prea putin spus, mai degrabă socat. Suntem prea tineri ca sa dureze o viata, dar cu toate astea il iubesc necondiționat. Acum ne putem gandi si la viitor, nu numai la cum sa nu fim prinsi împreună.

Un nou început.

Doar eu si el.