Viky

Capitolul 19

Daca aseara aveam un plan acum sunt pierduta de tot. Aproape am ajuns la conac, iar inima sta sa imi sara din piept. Erick imi strânge mana si imi arunca un zâmbet. Asta nu ma ajuta de loc. Am insistat sa ma lase sa merg singura dar nu a vrut. Situație e mult mai grea cu el langa mine. Il pot pierde si sunt conștientă de asta. Tata ma va pune sa aleg între el si Erick, sunt sigura.

Il rog pe Erick sa ma lase mai departe de casa. Imi va îngreuna situatia daca el vine cu mine. Tatal meu va sti ca ne-am despărțit. Erick nu a fost de acord, dar alta soluție nu exista.

Oprește masina asa cum l-am rugat. Imi lipesc buzele de ale lui. Incerc sa nu ma pierd in sarut, dar mi-e imposibil. O sa-mi fie atat de dor de buzele lui si de felul in care isi plimba mainile pe corpul meu.

Ies din masina fara sa ma uit înapoi. Mi-e teama ca daca o voi face, ma voi răzgândi. Intru pe portile conacului si il zăresc pe Robert in fata anexei unde locuiește. Cand ma vede ma saluta scurt din cap, iar eu ii întorc gestul.

Intru in conac. Totul este la locul lui. Se pare ca scorpia nu a făcut schimbari in casa mea. Ma descălț. Stiu ca ar merita sa fac urme in toată casa, dar Marta, femeia de serviciu, imi e ca o mama, nu ii pot face asta.
Intru in salon, se pare ca se pregătesc de masa. Semineul arde, chiar daca nu este asa de frig. Tata este asezat pe canapea cu fata spre șemineu. Mi-ar fi placut sa dau buzna direct la masa, dar nu am eu norocul asta.

  - Buna dimineața, tata, ce placere sa te vad!

Isi întoarce usor capul si in ochii lui pot citi putina uimire, daca nu ma insel. Un început bun.

- Viky, nu ma așteptam sa te vad atat de curând!

  - Uite ca m-am întors acasa. Spune-i Martei sa mai pune un tacâm la masa.

Tata se uita dezorientat la mine. Am obținut ce mi-am dorit. De acum, draga tata, esti la mana mea.

  - Vrei sa spui ca te-ai intors acasa?

  - Din moment ce sunt aici, eu asa cred.

Merg cu mișcări lente si calculate catre el. Eu conduc situația. O singura miscare gresita si o sa-si dea seama cat de emoționata sunt, si am pierdut din start.

  - Te-ai lecuit de baiatul ala?

  - Erick nu are treaba. Nu insemna nimic. Am vrut doar sa incerc ceva nou, dar se pare ca lucurile au scapat de sub control cat timp am fost eu plecata.

Inima mi-a sarit cateva batai cand am spus lucurile acelea despre Erick. E greu sa vorbesti urat despre persoana pe care o iubești.

  - Am facut toate lucurile astea doar ca sa te aduc acasa.

  - Si uite-ma aici. M-am întors. Acum termina cu prostia pe care ai început-o. Nu ma poti dezmosteni, tot ce e aici imi apartine mie.

  - O sa anulez procesul.

  - Asa sa faci, taticule. Acum ma duc sa schimb cateva cuvinte si cu scumpa mea verișoara. Nu iti face griji, coborâm ambele la masa.

Il aud strigându-ma de cateva ori, dar merg mai departe. Trebuie sa clarific situația si cu Alina. Urc treptele cat de repede pot. Nici nu ma mai chinui sa bat la usa si intru direct. Sta in fata oglinzii si isi pune o pereche de cercei rosii. Nu prea se potrivesc cu rochia ei verde. Proasta alegere.

Se uita la mine prin oglinda si înțepeneste. Hai ca ziua de azi nu a mers asa rau precum am crezut.

  - Doamne dar ce aveti toti azi? Toată lumea s-a speriat de mine cand m-a vazut.

  - Cum ai ajuns aici? intreaba Alina întorcându-se spre mine si renunțand la perechea de cercei pe care se chinuia sa ii puna.

  - Am intrat pe usa. Ultima daca cand am verificat asta era casa mea, spun eu luând-o peste picior.

  - Nu mai e. Vei fi data afara, nu ai ce cauta aici.

  - Paznicii nu mi-au zis nimic, cei de la securitate nu mi-au zis nmk, nici tata nu mi-a zis nimic, deci cred ca raman prin zona.

  - Cum e posibil?

Alina clocotește de nervi. Se invarte de colo colo ca o nebuna. Nici eu nu sunt mai prejos, doar ca eu nu las emotiile sa-mi scape.

  - Cum e posibil, ce?

  - Cum e posibil sa te întorci? Am încercat totul ca sa stiu ca vei sta departe, dar cu toate astea esti aici.

Merg cu pasi mici spre ea. Cu fiecare pas al meu înainte ea se da cu unul, înapoi. Ajunsa cu spatele de perete se uita panicata in stanga si in dreapta. Imi lipesc palmele de-o parte si de alta a ei. De data asta nu mai fuge nicaieri.

- E greu sa iei ceva ce nu iti apartine. Ai vrut bunurile mele, dar nu te-ai ales cu nimic. Te-ai pus cu mine, dar nu esti nici macar de nivelul meu. Zic ca e momentul sa te oprești. Oricum nu vei mai ramane prea mult prin preajma, asa ca poarta-te frumos sa iti lungești sederea aici.

O bat cu palma pe obraz si ma indepartez de ea. O anunt ca trebuie sa coboare la masa si plec. Inainte sa ies, arunc o privire spre ea. E tot acolo unde am lasat-o, muta de uimite si speriata. Tu ai vrut sa jucam asa, Alina.

Inainte sa cobor, trag pe mine un ticou si o pereche de blugi. La masa persista o tensiune ciudata, dar incerc sa o ignor. Alina nu ridica capul din farfurie, iar tata imi mai arunca cate o privire din cand in cand.

Tata s-a ținut de cuvânt si a închis procesul. Este un om rece si crud, dar pana la urma eu am crescut in preajma lui. Nu imi poate face fata oricat ar încerca. Si cum se zice: "ce se naște din pisica, tot șoareci mănâncă".

Ziua trece relativ repede. Eu m-am întors oficial acasa. Robert e din nou soferul meu. Totul a revenit la normal.

Spre seara ies sa imi cumpar cateva haine, ca nu am făcut cumpărături in ultimele doua săptămâni. Pana la urma sunt fata.

  - Nu crezi ca ti-ai luat prea multe haine? intreaba Robert carand cel putin zece sacoșe cu haine, pe o mana.

  - Mergi si nu te mai plânge, ii spun eu zâmbind. Mi-am amintit, trebuie sa iti înapoiez niste bani.

  - Nu imi ești datoare cu nimic, important e ca esti acasa.

Stiu ca nu o sa accepte banii, dar am eu metodele mele pentru a ma revansa fata de el.

Inainte sa plecam din Mall mancam o pizza. Maine trebuie sa ma intorc la școală. Ma obișnuisem cu Erick langa mine, acum trebuie sa stam puțin mai distanțati. O sa fie greu, dar nu imposibil. O sa trecem si peste asta. Daca nu, insemna ca atat ne-a fost dat sa fim împreună.