Viky

Capitoul 9

Orele trec repede, pauzele mi le petrec cu Erick. Imi place mult compania lui. Mi-a povestit despre mama lui, a murit de cancer. Trei ani s-a luptat cu boala pana a cedat. Mi-a spus ca mama lui era foarte frumoasă. A spus ca semana cu el, doar ca ea avea pilea mai închisă. Mi-a aratat o fotografie cu o femeie de vreo patruzeci de ani, avea dreptate, era frumoasa. Avea ochii de un verde smarald, exact ca ai lui, parul putin mai inchis la culoare, nasul mic si buzele subtiri. Erick nu seamna foarte mult cu mama lui, dar a luat cele mai frumoase trasaturi de la ea.

Eu ii povestesc despre mama mea, ii spun cum m-a parasit cand aveam doisprezece ani, cum mi-a reprosat ca pentru ea am fost o greșeală. Erick s-a întristat foarte tare cand mi-a auzit povestea si mi-a spus ca ea nu merita sa fie numita mama, ca poate imi e mai bine fara ea si sunt norocoasa ca am un tata iubitor.
Are dreptate, tata ma iubeste foarte mult, a avut mereu grija de mine. Inca de cand era mama cu noi, eu il vedeam mai mult pe el. Pe el il iubeam cel mai mult.

Cand terminam orele iesim amandoi din școală. Ma conduce la masina, se uita lung la mine apoi se apleaca si ma îmbrățișează scurt.

  -Ne vedem maine!

  -Inca nu suntem prieteni.

  -Bine ca macar nu ma mai urasti.

Imi zambeste in timp ce se îndepărtează. E imbracat in tot in negru, cred ca asta e culoarea lui preferata, are mainile bagate in buzunarele blugilor si ghiozdanul ii atarna pe umar.

Deschid usa masinii si urc. Robert se uita uimit cand la mine, cand la Erick care oricum deabia se mai vede in multime.

  -Ce a fost asta?

  -O îmbrățișare.

  -Am vazut si eu asta, dar tu pareai genul de persoana care nu suporta pe nimeni si acum dintr-o data...

  -Si acum dintr-o data ma vezi cu un baiat? Stai linistit, este colegul meu de banca, nu iubitul meu.

  -Chiar nu stiu ce sa zic...

  -Nu spune nimic.

Porneste masina, iesim din parcare si ne indreptam spre casa. Vreau sa pornesc radioul, dar ma opreste.

  -Trebuie sa vorbim!

  -Te ascult.

  -Am cautat informații despre Erick Hariton.

  -Si ai gasit ceva interesant?

  -Nu pot accesa nimic. Toate informatiile despre el si familia lui sunt securizate.

  -Nu mai cauta nimic, am aflat deja tot ce trebuia.

  -Cum adica?

  -De la sursa. Am vorbit cu Erick azi si mi-a spus de ce m-a amenintat. Aparent parintii nostri erau prieteni dar s-au certat pe o femeie si de atunci nu si-au mai vorbit. Nimic interesant.

  -Crezi ca femeia aceea este mama ta?

  -Exclus. Daca era ea, de ce nu l-a ales de tatal lui Erick? Oricum ea a zis ca a fost nefericita cu tata, deci sigur este vorba de alta femeie.

  -Poate ca ai dreptate, dar totusi nu scoate varianta asta din calcul.

  -E aproape imposibil, oricum toata povestea s-a întâmplat cu ceva timp inainte sa ma nasc eu, deci cu siguranta nu e vorba de mama.

  -Poate ca ai dreptate. Oricum asta e cea mai mica problema a ta acum.

  -Cum adica?

  -Ti-a venit verisoara.

  -Ea imi mai lipsea acum.

  -Deci am avut dreptate cand am spus ca nu suporti pe nimeni in jurul tau?

  -Mare dreptate ai avut.

Parcheaza in fata casei, deschid usa si cobor din masina.

  -Multa bafta!

  -Multumesc, o sa am nevoie.

Urc scarile conacului, deschid usa si intru. Conacul a fost renovat dupa gustul meu. Tatei nu ia placut ideea de a face totul gri, dar nu a avut de ales. Intru in salon si tata e pe canapea in fata semineului. Stiu deja ca pe mine ma asteapta asa ca ma apropii si ma asez langa el.

  -A sosit Alina.

  -Am auzit de la Robert.

  -Te rog sa te porti frumos cu ea, vreau sa se simta bine aici.

  -O sa ma port, tata. Fac asta pentru tine, dar daca este vreo ingamfata, nu iti garantez ca o sa ma inteleg cu ea, dar pentru tine o pot suporta in casa.

  -Te poti duce la ea?

  -Mda. Ureaza-mi bafta.

  -Poarta-te frumos!

  -Am inteles.

Ma scoate din minti cand e atat de autoritar. Normal ca o sa-i vorbesc frumos, nu sunt atat de rea incat sa ma port urat cu o fata careia tocmai i-a murit tatal.

Urc scarile si ma opresc in fata unei usi. Stiu unde e camera ei pentru ca tata a insistat sa-i dea camera de langa mine. Normal ca nu am fost de acord dar nu am avut ce face, cand zice ceva, asa ramane.
Bat la usa si aproape imediat imi raspunde o voce subtire si calda:

-Intra!

Deschid usa si o vad stand pe marginea patului. Este supla dar cu un corp bine proportionat. Are parul lung, de un saten deschis. Cand isi intoarce fata spre mine observ ca este cu adevărat frumoasa. Are sprancenele subtiri, genele ei lungi ii scot ochii caprui in evidenta, are nasul mic si buzele carnoase. Seamana foarte mult cu tatal ei. Cand se ridica in picioare observ ca este destul de inalta, are aproape 1,70 m.

  -Buna, Alina. Eu sunt Viky, fata lui Paul.

  -Încântată. Semeni foarte mult cu Paul.

  -Si tu cu tatal tau.

  -Stiu. Cred ca ai auzit si tu ce s-a întâmplat cu tata...

  -Am auzit si imi pare nespus de rau. Ma bucur ca esti aici, o sa te ajut cu tot ce ai nevoie.

  -Ma bucur ca imi esti alaturi...

-Oricand, Alina. Esti verisoara mea, este normal ca vreau sa-ti fiu alaturi.

Ma uit prin camera si observ cutiile sigilate. Probabil o tin din treaba. As vrea sa raman sa o ajut dar stiu ca in momentul asta are nevoie de putina intimitate.

  -Eu ma retrag. Despacheteaza-ti lucrurile si daca ai nevoie de ajutor o sa fiu in camera de langa tine.

Ma indrept spre usa, o deschid si ies. Nu am mintit cand am spus ca ma bucur ca e aici, e o prezenta placuta. Am impresia ca avem o legatura si ca o sa ma inteleg bine cu ea.