Viky

Capitolul 7

Ce greu e sa te trezesti la sase dimineața. Cobor din pat, imi fac un dus, ma grabesc sa ma îmbrac si cobor jos. Sar peste micul de jun, nu cred ca exista oameni care sa manance atat de dimineata, in schimb imi fac  o cafea, ma grabesc sa ies din casa si urc in masina.

  -Buna dimineața, Robert!

  -Buna dimineața. Cum ai dormit?

  -Foarte bine, pana sa sune alarma.

  -Stiu cum e. Nici mie nu imi place cand trebuie sa ma trezesc dimineata.

  -De azi te vei trezi in fiecare dimineata sa ma duci la liceu.

  -Stiu. Si nu ma deranjează deloc. Imi place sa iti fiu sofer, macar nu ma plictisesc toata ziua.

  -Încearcă sa cauti niste informatii despre Erick si familia lui. La 13.20 ies de la ore, sa ma astepti in fata liceului.

Restul drumului il petrecem in tacere, dar spre surprinderea mea e o tacere placuta.

Am ajuns foarte repede la liceu. Poate ca depinde si de persoana cu care calatoresti. Cu Robert ma simt bine, vorbeste cu mine. Dar cu celalat nu ma intelegeam deloc, era un batranel care ma enerva groaznic, nici nu ma simteam comod in preajma lui.

Intru in curtea școlii si il vad pe Ionut stand singur pe o banca. Vreau sa ii vorbesc. Stiu ca am spus ca nu o sa mai vorbesc cu ei, dar pana la urma Ionut nu strica nu nimic. Amandoi am fost bataia de joc a lui Mario, radea de el ca e prea timid si ca nu e in stare sa isi faca o iubita, dar Ionut mereu a avut două lucruri in plus fata de Mario: omenie si respect.

  -Buna,Ionut! Ce faci aici? De ce esti singur?

  -Buna. Sunt aici pentru ca Mario e in spate si nu stiu ce e cu el, se comporta urat, înjură, tipa. Au ramas Alexia si Tina cu el, eu le-am spus ca mai bine il lasau in pace, dar nu m-au ascultat.

  -Pai ce are?

  -Nu stiu. Dupa bataia de ieri tot repeta ca a pierdut pe cineva important. Credeam ca a murit cineva din familia lui dar a zis ca persoana aia traieste, dar ca el a murit pentru persoana respectiva. Nu inteleg ce inseamna asta.

  -Foarte ciudat...

  -Asta am zis si eu. Nu înțelege nimeni ce spune, incepe o propoziție si termina cu alta. Nu l-am vazut niciodata asa.

  -Sincer, nu ma intereseaza nimic legat de el. Nu vreau sa ma vorbesc cu el, nu imi mai trebuie prietenia lui. Daca tu vrei sa imi ramai prieten m-as bucura enorm.

  -Normal ca vreau. Ne stim de cand eram mici, cum pot sa ma cert cu tine tocmai acum?

  -Pot ramane prietena si cu Tina si Alexia, chiar daca stiu ca ele nu pot renunta la Mario.

  -Cred ca tu il poti ajuta pe Mario sa isi revina. Ti-a fost cel mai bun prieten, fa asta de dragul trecutului.

  -Nu vreau sa il ajut. A facut atatea fete sa sufere, merita lucuri mult mai rele de atat.

  -Stiu ca merita, dar...

  -Dar nimic. Nu vreau sa mai aud de el. Scuza-ma acum, eu trebuie sa ma duc in clasa.

Ma ridic dupa banca si intru in liceu, urc scarile, merg pe un coridor si intru in ultima clasa pe dreapta. Ma îndrept spre banca mea, anul asta am decis ca cel mai bine pentru mine e sa stau singura, dar se pare ca planurile mele au fost stricate de Erick.

  -Ce cauti aici?

  -Era ultimul loc liber din clasa, ce vrei sa fac?

  -Bine, ramai aici. O sa fac schimb de loc cu altcineva.

Erick se ridica repede dupa scaun si ma prinde de mana. Ma trage cu putere si cad pe scaunul de langa el.

  -Uite, imi pare rau pentru ieri. Am fost un prost, ok? Nu am stiut ce sa zic cand m-ai respins. Chiar imi pare rau, da-mi o sansa, hai sa fim prieteni.

  -Prieteni? Glumesti, nu?

  -Nu. Vorbesc serios. Te rog, iarta-ma.

  -Cine esti? Ce treaba ai tu cu mine si tata?

  -O sa-ti explic tot. Dar te rog, asculta-ma!

  -Te ascult.

  -Tata mi-a povestit despre tatal tau înainte sa venim aici. Au fost prieteni in tinerete, dar din cauza unei femei s-au certat acum 17 ani, tata nu a suportat sa ii vada pe amandoi asa ca s-a mutat. Avea o proprietate in Sibiu, asa ca s-a retras acolo. A cunoscut-o pe mama si s-au îndrăgostit, apoi am aparut eu. Acum doua luni mama a murit si nu mai suportam sa stam in casa aia in lipsa ei asa ca am revenit aici. Mi-a spus si de tine ce știa, dar a ramas surprins cand a auzit ca esti chiar de varsta cu mine. Eu am crezut ca daca te amenint o sa uit ca m-ai respins, dar nu a fost asa. Imi pare rau daca te-am suparat, hai sa uitam tot. Hai sa fim prieteni.

  -Eu nu vreau prieteni. Dar pot sa spun ca te-am iertat. Poti sta langa mine, dar nu ma deranja in timpul orelor, ca te zbor de aici.

Tipul asta e nebun sau spune adevarul? Poate femeia despre care vorbea el e chiar mama mea, dar daca nu l-a vrut pe tatal lui Erick si a ramas cu tata, atunci de ce a plecat de langa noi? Sigur e vorba de alta femeie. O sa aflu in curând despre ce e vorba, pana atunci, nu am incredere in Erick.