Viky

Capitolul 14

Ma asez pe banca unde obisnuiam sa stau cu prietenii mei. Mi se pare a trecut o eternitate de atunci. Imi e dor de ei, imi e dor de ce faceam impreuna, imi e dor de tot.

De mine se apropie Mario. Se opreste la cativa pasi de mine pentru a pune o distanță intre noi. Asteapta sa reactionez cumva la prezenta lui. Probabil se așteaptă sa tip la el si sa ii spun sa plece, dar ii fac semn din cap sa se aseze pe banca.

Stam pe aceeasi banca dar in colturi diferite. Imi aruncă cate o privire din cand in cand, dar in rest nu spune nimic. Simt sa rup tăcerea, prin urmare sunt prima care vorbeste.

  -De ce ai venit dupa mine?

  -Am simtit nevoia sa vorbesc cu tine, spune el.

  -Atunci vorbeste!

Imi îndrept privirea spre Mario si observ ca are umerii cazuti, parul ravasit si cearcane mari sub ochi.

  -Mario, ce s-a întâmplat cu tine?

  -Nu conteaza. Nu sunt important.

  -Te-am intrebat ce e cu tine in halul asta. Cine te-a adus in halul asta?

  -Fata pe care o iubesc...

  -Tu iubesti o fata?

  -Da. Ce e atat de greu de crezut?

  -Nu e greu de crezut, doar tu erai genul de baiat rau care nu se implica in relatii.

  -Ea e altceva...

  -Cine e? O cunosc?

  -Da, spune el ridicand ochii spre mine.

  -Cum de ai ajuns in starea asta din cauza ei?

  -Ea nu ma iubeste. Eu o iubesc pe ea de foarte mult timp, dar am învățat sa o iubesc de la distanta.

  -De ce nu ii spui?

  -E prea taziu, Viky. Ea e cu altcineva, iar eu am pierdut-o pentru totdeauna...

  -Mario, nu iti piede speranta!

  -In fine. Care e treaba cu Erick? Te place sau ceva?

  -Da. Mi-a zis ca simte ceva pentru mine si a vrut sa ma sărute, dar l-am respins.

  -De ce l-ai respins?

  -Pai, eu nu-l plac pe el.

  -Vreau adevarul, Viky. Pe mine nu poti sa ma minti.

Ma uit in ochii lui si simt nevoia sa ii povestesc tot. Ii spun despre seara in care a venit la noi, ii spun despre tata si mama si despre faptul ca tata m-a rugat sa rup legatura cu Erick. Ii mai spun si ca am inceput ca am sentimente puternice fata de Erick dar asta e degeaba daca toata lumea e impotriva noastra.

El ma asculta cu atentie si sta putin pe ganduri dupa spune:

  -Daca tu simti ceva pentru el ar trebui sa ii spui. Nu trebuie sa suferiti voi pentru greșeală parintilor vostri.

  -Nu e chiar asa de simplu pe cat crezi.

Mai raman putin cu Mario si discutam despre grupul nostru de prieteni. Eu decid sa ma intorc la ei. El nu e de acord sa fac asta inainte de a vorbi cu Erick si de a rezolva problemele dintre noi. Eu ii spun ca nu vreau sa mai discut despre sentimentele mele, sperand ca vor disparea pana la urma.

Cand intru in clasa Alina sta de vorba cu Erick. Par foarte aproapiati ceea ce ma irita putin. Cand Erick imi observa prezenta se apleaca si o saruta scurt pe buze. Raman împietrită la cativa pasi de ei, dar ma dezmeticesc repede. Ma apropii de ei, iar cand Alina ma vede, se ridica si ma ia in brate.

  -Viky, ai avut dreptate, nu te place. Mi-a marturisit sentimentele lui pentru mine, imi spune aproape șoptit.

  -Buna, Viky! Sper ca nu te deranjează ca iubita mea e verisoara ta.

  -Deloc. Sa va tina, ce pot sa zic.

Alina da sa se aseze la loc langa el dar eu imi ocup locul iar ea se apleaca peste mine si il saruta pe Erick si pleaca din clasa. Ceva mi se frange in piept. Imi simt corpul greu si lacrimile imi incetoseaza vederea. De ce trebuie sa trag eu pentru pacatele tatalui meu? De ce nu pot sa fiu si eu fericita?

  -Ce ai, Viky? Te simti rau? Pari cam palida.

  -Sunt bine, spun si imi dau parul pe fata ca sa nu imi vada lacrimile.

  -Esti sigura? Iti cam tremura vocea. Stai putin? Tu ai sentimente? Doamne, am trait sa o vad si pe asta, spune el batjocoritor si bufneste in ras.

  -Erick, opreste-te!

  -De ce, Viky? Tu ai vrut sa fie asa, oricum, ai vazut ce bine imi sta cu Alina?

  -Daca ai de gand sa o faci sa sufere pe ea pentru ca nu am avut curajul sa te sărut, esti cel mai mareu bou, spun si imi intorc privirea spre el.

Lacrimile imi curg iar el incremeneste cand ma vede. Ma ridic dupa scaun si mai mult fug spre baie. El ma ajunge din urma dar ma inchid in baie înainte sa poata intra.  Baia e goala, ceea ce e bine pentru ca pot plange in voie. Il simt cum isi lipeste fruntea de usa si sta asa in jur de un minut, după care vorbeste:

  -Viky, imi pare rau. Am fost un idiot, ok? Nu am vrut sa te ranesc, nu am crezut ca o sa te simti afectata de asta. Alina nu inseamna nimic pentru mine si o s-o las in pace.

Urmează o pauza in care nu imi dau seama daca a plecat sau daca inca mai e acolo. Incepe sa vorbeasca si ii aduc vocea chinuită si foarte slaba, aproape ca nu seamana cu a lui Erick.

  -Sunt îndrăgostit de tine. Sunt al naibii de îndrăgostit de tine. De cand te-am vazut prima data doar la tine ma gandesc. Poate o sa crezi ca asta e doar o obsesie de moment dar nu, eu te iubesc, Viky. Tu nu simti nimic pentru mine?

Vreau sa ii raspund dar nu pot. Stau cu spatele lipit de usa si incerc sa ma calmez, dar in zadar.

  -Viky, deschide usa!

  -Nu pot...

  -Viky, simti ceva pentru mine?

  -E complicat, Erick...

Deschid ușa iar Erick intra. Inchide usa si ma lipește cu spatele de ea. Fata lui e la cativa centimetrii de a mea si ma priveste insistent.

  -Viky, te mai intreb o data, simti ceva pentru mine?

  -Da, spun fara sa ma gandesc prea mult.

In urmatoarea secunda Erick isi apasa buzele peste ale mele. Are buzele calde si moi si au gust de menta. Se îndepărtează cativa centimetri apoi ma saruta din nou ceva mai apasat. Isi lipeste fruntea de a mea si deschide ochii. Eu nu il pot privi. Imi sterge lacrimile si ma strange tare ma pieptul lui. Stam asa pana ma linistesc iar cand se indeparteaza de mine imi ia capul in maini si isi apasa buzele pe fruntea mea.

  -Da-mi o sansa. Vreau sa fii a mea!

  -Sunt a ta, Erick.

  -Te iubesc, Viky!

Pierdem prima oră stând in baie îmbrățișați. Nu stiu cum o dreaga treaba cu Alina sau cum o sa ne ferim de familiile noastre, dar nu imi pasa. Acum il vreau doar pe el. Vreau ca momentul asta sa dureze toata viata.