Renaissance - A New Vampire | Volumul II

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 𝙓𝙑𝙄𝙄

Yoongi privea plin de durere cum antidotul i-a fost smuls din mâini, pentru salvarea regelui. Nu putea să-l lase pe roșcat, singurul om care a fost alături de el, singura persoană care i-a oferit dragostea de care nu a avut niciodată parte. Îl privea pe Hoseok, stand în brațele sale cu lacrimi în ochi. Însă roșcatul îi șoptea cuvinte liniștitoare, că e un vârcolac puternic și va reuși tot ce își propune. Că va fi fericit și fără el. Cuvinte care doar îl făceau pe Yoongi să plângă mai tare. Se ura atât de mult că nu a mai găsit ingrediente necesare pentru a crea și alte leacuri, pentru mai mulți vampiri și inclusiv pentru Hoseok. Așa i-ar fi asigurat dreptul la viață iubitului său. Putea să-l vadă fericit alături de el. Din păcate acum era doar o dorință pe care nu o va împlini niciodată, pentru că era prea târziu. Bătrânul Chanyeol îl privea oftând, punându-și o mână pe umărul blondului care vărsa lacrimi amare, încercând să-l consoleze. Dar putea cineva să consoleze pe cineva care tocmai își pierde iubirea? Sora sa stătea lângă el, privind tăcută scena din fața ei. Nu a înțeles vreodată acest atașament ce l-a creat Yoongi pentru vampir. Ea spera să-l vadă împreună cu un vârcolac puternic și să trăiască împreună în haita lor.

-"Își deschide ochii! Jisoo!" strigă dintr-o dată Taehyung, văzând trupul lui Jungkook care se mișca slab. Brusc, când toți se așteptau mai puțin, brunetul își deschise larg ochii acum roșii și sări ca ars în picioare. Taehyung l-a privit parcă fără a respira, și fără a scoate o vorbă.

-"Tae?" spuse el conștient și sănătos, privindu-si brațele. Își adusese bine aminte faptul că erau distruse de un demon. Acum erau ca noi. Iar soțul său era complet vindecat, stând lângă el și privindu-l cu atenție. Lângă, putea observa vrăjitoarele curioase și restul ființelor, inclusiv pe Yoongi care suspina în mijlocul unui grup de vârcolaci, ținând în brațe un trup.

-"Ce simți?" îndrăznește să spună blondul, privind figura inexpresiva a soțului său care analiza totul în jur. Nu mai avea aceea scânteie în ochi, acum fiind acaparată de niște ochi roșii ca sângele.

-"Mă simt..viu. Ce s-a întâmplat?" spuse brunetul ușor speriat de sentimentele pe care le simțea atât de brusc și puternic. Nu s-a mai simțit în viața lui atât de sensibil emoțional, o grămadă de emoții răvășind prin capul său. Se gândea doar la cât de furios e, în același timp fiind și supărat și speriat, dar și îngrijorat pentru starea lui Yoongi, conștient de moartea supușilor săi.

-"Erai pe moarte Jungkook...a trebuit să o fac..Eu.." spuse blondul încercând să scoată o propoziție coerentă, dând imediat de figura extrem de confuză a brunetului.

-"Nu-mi spune că-" încercă să zică, dar mirosi ceva ciudat în aer, simțurile lui punând stăpânire pe corpul său. "Sunt vampir, nu?" spuse el simțind totul în jur, reușind să audă până și sângele care pompa în venele vrăjitoarelor din încăpere. Taehyung doar își plecă capul, gândindu-se doar la ce a trecut el cât timp a fost în tranziție. Știa cât de greu poate să fie pentru tânăr acum.

-"Trebuie să termini tranziția Jungkook, avem timp 24 de ore. Nu-ți face griji, îți voi aduce puțin sânge uman și va fi totul bine. Sunt lângă tine și te voi învăța să vânezi și să te adaptezi." spuse stresat blondul, fiind imediat întrerupt de o îmbrățișare strânsă venind de la soțul său. S-a calmat automat cât își strângea mâinile mari pe talia micuță a brunetului. Pentru o secundă, amândoi au uitat de toată durerea la care au fost martori, inclusiv încercarea de a distruge palatele, de a-i ucide, totul. Erau doar ei doi, pierduți în universul lor, lumea lor. Departe de restul, departe de durere.

Yoongi însă, încă suspina privind ora, văzând că mai are doar 30 de minute de petrecut cu iubitul său, înainte de a-și lua rămas bun pentru totdeauna. Era atât de greu pentru inima sa micuță, mai ales pentru Hoseok care încerca să-l aline cu mângâieri fine și dulci, prin încercarea de a-l liniști puțin pe vârcolac.