Arsă de vie

Pe moarte

Sunt pe un pat de spital, ghemuită pe un cearşaf, ca un câine  de  vânătoare. 

O  infirmieră  a  venit  să-mi  smulgă rochia. A tras de ea cu brutalitate, durerea m-a paralizat.

Nu văd aproape nimic, bărbia îmi este lipită de piept, nu pot s-o ridic. Nu pot să mişc nici braţele. Durerea mă apasă pe cap, pe umeri, pe spate, pe piept.

Miros urât.

Infirmiera este atât de rea, că mi se face frică atunci când o văd intrând. Nu-mi vorbeşte. Vine să smulgă bucăţi din mine, îmi pune o compresă şi pleacă. Aşadar, ar putea să mă facă să mor, ar face-o, sunt sigură.

Sunt o fată murdară şi dacă m-au ars este că am meritat-o pentru că nu sunt măritată şi sunt însărcinată. Ştiu bine ce gândeşte.Întuneric. Comă. Cât timp, zile sau nopţi?…Nimeni nu vrea să mă atingă, nu se ocupă nimeni de mine, nu mi se dă nimic să mănânc ori să beau, aşteaptă să mor.Şi eu mi-aş dori să mor, atât de ruşine îmi este că mai trăiesc. Atât de mult sufăr.

Nu eu mă mişc, e femeia aceea rea care mă întoarce să-mi smulgă bucăţi din mine. Nimic altceva. Aş vrea să mi se pună puţin ulei pe piele pentru a-mi calma arsura, aş vrea să mi se scoată cearşaful pentru ca aerul să-mi dea puţină răcoare. Este şi un doctor. Am zărit pantaloni şi un halat alb. El a vorbit, dar eu nu am înţeles. E mereu aceeaşi femeie rea care vine şi pleacă. Pot mişca  picioarele  şi  mă  servesc  de  ele  pentru  a  ridica cearşaful din când în când. Pe spate mă doare, pe o parte mă  doare:  Dorm  cu  capul  mereu  lipit  de  piept.  Capul aplecat, ca atunci când eram în flăcări.Braţele  mele  sunt ciudate, puţin depărtate de corp  şi paralizate amândouă. Mâinile sunt la locul lor, dar nu-mi folosesc la nimic.

Aş vrea atât de mult sa mă scarpin, să-mi smulg pielea ca să nu mai sufăr.Mă obligă să mă ridic. Umblu cu infirmiera aceea. Mă dor ochii. Îmi văd picioarele, mâinile care îmi atârnă de fiecare parte, mozaicul. O urăsc pe femeia aceasta. Ea mă conduce într-o sală şi ia un furtun ca să mă spele. Spune că miros atât de urât, că-i vine să vomite. Eu put, plâng, stau acolo ca un deşeu imund, ca o putreziciune pe care se aruncă apă. Ca un rahat în closet, se trage apa şi gata! Mori.

Apa îmi jupoaie pielea, eu ţip, plâng, implor, sângele îmi curge până  la  vârfurile  degetelor.  Ea  mă  obligă  să  stau  în picioare. Sub jetul de apă rece ea smulge bucăţi de carne neagră,  bucăţi  din  rochia  mea  arsă,  gunoaie  urât mirositoare care fac o mică grămăjoară în fundul cabinei de duş.

Miros atât de tare a putreziciune, a carne arsă şi a fum, încât ea şi-a pus o mască şi din când în când iese din sala de baie, tuşind şi blestemându-mă.O dezgust, ar trebui să crap ca un câine, dar departe de ea. Însă  de  ce  nu mă  omoară  ea? 

Revin  în  patul  meu, fierbinte şi îngheţată în acelaşi timp, şi ea aruncă cearşaful peste  mine,  ca  să  nu  mă  mai  vadă.  „Crapă,  îmi  spune privirea ei. Crapă odată şi să te aruncăm de aici.”Tata este aici cu bastonul. Este furios, bate în podea, vrea să ştie cu cine sunt însărcinată, cine m-a adus aici, cum s-a întâmplat. Are ochii roşii. Plânge bătrânul, dar mă sperie bastonul lui şi nu reuşesc măcar să-i răspund.

O să adorm sau o să mor, sau o să mă trezesc, tatăl meu era acolo, acum nu mai este.Dar nu am visat, vocea lui mai răsună încă în capul meu: „Vorbeşte!”Am reuşit să mă aşez puţin, ca să nu-mi mai simt braţele lipite de cearşaf, cu capul sprijinit pe o pernă. Nimic nu mă ajută, dar aşa pot să văd cine trece pe coridor, uşa este întredeschisă.

Aud pe cineva, observ nişte picioare goale, o rochie  lungă  şi  neagră,  o  siluetă  mică,  aşa  ca  a  mea, subţire, aproape slabă. Nu este infirmiera. Este mama.Cele două cozi date cu ulei de măsline, voalul ei negru, această frunte ciudată, bombată între sprâncene şi care se uneşte  cu  nasul,  ai  zice  că  e  o  pasăre  de  pradă. Îmi provoacă frică. Se aşază pe un taburet cu sacul ei negru. Şi începe să plângă, să-şi sufle nasul, să-şi şteargă lacrimile cu o batistă, tot legănând din cap.Plânge de necaz şi de ruşine. Se plânge pe ea şi întreaga familie. Şi văd ura din privirea ei.